De ce “America First” înseamnă "Europa unită"
BRUXELLES - Unul dintre argumentele principale pentru decizia Marii Britanii de a ieși din Uniunea Europeană este că această țară va fi putea să-și negocieze mai bine tratatele comerciale cu alte țări - și chiar cu Europa - dacă este pe cont propriu. Conform unor susținători ai Brexit, precum ministrul de externe Boris Johnson, din cauza faptului că membrii UE sunt prea divizați și preocupați de propriile crize pentru a mai apăra integritatea proiectului european, “există o singură cale pentru a obține schimbarea pe care o dorim - votul pentru ieșirea din UE.”
Dar acum, când a rămas mai puțin de un an până la “ziua Brexit”, când Marea Britanie își va pierde calitatea de membru al UE, devine clar că speranțele guvernului britanic de a “dezbina și cuceri” economia UE s-au spulberat. Statele membre UE au rămas surprinzător de unite în cursul negocierilor pentru Brexit. Și, chiar dacă Brexitul în sine nu este un motiv de bucurie, acest proces a arătat că Europa e mai puternică când e atacată.
De fapt, pentru mulți europeni, UE pare să se fi întors din morți. Încet, dar sigur, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Angela Merkel, cei mai puternici lideri ai grupului, au dat semne că sunt gata să urmeze împreună calea spre reformarea mult așteptată a UE. În plus, în ciuda formării unui guvern de coaliție anti sistem în Italia și a ascensiunii partidelor populiste în întreaga Europă, sondajele de opinie arată că susținerea pentru UE este mai puternică astăzi decât a fost în ultimele decenii. Conform unui studiu Eurobarometru recent, dacă s-ar organiza astăzi un referendum pentru apartenența la UE, 83% dintre europeni ar vota să rămână în Uniune, iar un record de 60% consideră calitatea de membru UE un lucru bun pentru propria țară.
Cu alte cuvinte, chiar dacă populismul seamănă dezbinare politică în UE, sunt puține date care să arate că Brexit a produs un efect de domino. Nigel Farage, inițiatorul Brexit, preferă să creadă că noul guvern populist al Italiei reprezintă un succes al mărcii sale de naționalism, dar se pare că populiștii europeni sunt altă specie decât cei din Marea Britanie. Chiar dacă piețele financiare au devenit neliniștite la perspectiva că noii lideri ai Italiei ar putea scoate țara din zona euro, sondajele realizate după alegerile din martie arată că 60-72% dintre italieni nu ar susține o astfel de inițiativă.
Totuși, sondajele recente arată mai multă ambivalență cu privire la traiectoria actuală a UE. Doar 32% dintre cetățeni cred că “lucrurile merg într-o direcție bună” pentru UE, în timp ce 42% consideră că uniunea este pe un drum greșit. Întrebarea, pentru majoritatea europenilor, este deci, nu dacă să distrugem UE, ci cum să o îmbunătățim.
Din cauza efectelor persistente ale crizei financiare din 2008 și ale crizei care a urmat în zona euro, UE nu a reușit să implementeze reformele necesare. Dar acum există o fereastră de oportunitate pentru acțiune fiindcă adevărul despre noua realitate geopolitică a Europei devine evident pentru mulți din UE. Până la urmă, provocarea la adresa unificării din partea Brexit pălește în comparație cu cea reprezentată de Donald Trump. Disprețul președintelui american pentru NATO și dezvăluirile despre legăturile dintre campania sa electorală din 2016 și cetățeni ruși aflați în legătură cu Kremlinul au dovedit destul de clar că europenii nu se mai pot baza exclusiv pe Statele Unite pentru securitate.
Mai mult, decizia lui Trump de a aplica tarife vamale pe oțelul și aluminiul care provin din UE (dar și de la alți aliați ai SUA precum Canada sau Mexic) i-a unit pe liderii europeni în fața acestei ofense. Iar sugestia ca mașinile germane să fie eliminate de pe străzile americane, în ciuda faptului că multe dintre mașinile “germane” sunt de fapt construite în statele din SUA care îl susțin pe Trump, ar putea ajuta Germania să realizeze că are nevoie de ajutorul celorlalți europeni pentru a-și proteja industria auto.
Tarifele vamale impuse de Trump au furnizat astfel o oportunitate perfectă pentru guvernul german de mare coaliție de a i se alătura lui Macron în sprijinul propunerilor sale ambițioase de a reforma UE și zona euro. Este timpul ca Germania să fie mai deschisă față de nevoile țărilor din sud-estul Europei.
Politicile “America First” promovate de Trump reprezintă o întoarcere nefericită la naționalismul și protecționismul unei ere apuse. Acestea pun în pericol ordinea internațională postbelică pe care s-au bazat prosperitatea și stabilitatea timp de 73 de ani. În același timp, ele pot fi exact lucrul de care este nevoie pentru ca procesul de integrare europeană să iasă din lunga perioada de stagnare.
Lui Trump îi face plăcere haosul pe care îl generează. El consideră relațiile internaționale un joc de sumă nulă format din câștigători și pierzători iar politica sa externă și cea comercială au un caracter tranzacțional. Prin contrast, modul de operare al Uniunii Europene este unul al colaborării și compromisului. Iar acum, când cele două viziuni asupra lumii se ciocnesc, fiecare dintre ele ar putea ieși întărită.
Pe lângă Brexit și Trump, revanșismul lui Vladimir Putin și puterea de convingere tot mai mare a Chinei răstoarnă ordinea globală. Dar, așa cum știm foarte bine ca europeni, nimic nu pune mai bine în mișcare lucrurile așa cum o face o criză. Am evitat timp de decenii să luăm deciziile dificile. Acum trebuie să ne hotărâm cum vrem să arate Europa din 2050 încolo.
