La distanță de doar câteva zile, marea noastră actrița Maia Morgenstern a primit replici antisemite de la un invitat într-o întâlnire cu directorii de instituții de cultură și o amenințare oribilă cu moartea. Mesajul îi transmitea că va fi supusă, împreună cu familia ei, la tratamente inumane, că va fi incendiat Teatrul Evreiesc şi toţi actorii de acolo. Autoritățile au transmis că autorul a fost prins și sper să primească o pedeapsă exemplară.
Dar nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece că este o excepție. În realitate, acest derapaj extrem scoate la iveală o problemă care arde mocnit de ceva timp, nu doar în Europa, ci în întreaga lume. Și, iată, inclusiv în România. Creșterea ignoranței în rândul tinerilor cu privire la aspectele istorice îi face vulnerabili în fața prejudecăților și dezinformării. Mai mult, anumite narative extremiste post-comuniste din Europa de Est descriu o istorie distorsionată, în care localnicii sunt victimele, iar comunitățile evreiești sunt blamate pentru rolul de reminder constant al rolului jucat de europeni în Holocaust.
Istoria nu iartă
În 2014-2015, 35% dintre români aveau manifestări antisemite. Studiul realizat de ADL arată că românii chestionați sunt de acord cu afirmații de genul: „Evreii sunt mai loiali Israelului decât țării în care locuiesc”, „Evreii au prea multă putere în lumea de afaceri” sau „vorbesc prea mult despre Holocaust”. Conform unui studiu similar derulat în toate țările, peste un sfert din populația lumii are atitudini de acest gen la adresa evreilor.
În 2019, s-a constatat o creștere clară a antisemitismului în Europa de Est, unde găsim cele mai mari scoruri - Polonia (48%), Ungaria (42%). Surprinde pe cineva că se întâmplă chiar în democrațiile iliberale? Dar nu sunt doar acestea. La nivel global, se înregistrează anual creșteri ale manifestărilor antisemite, atât în spațiul public, cât și în cel privat. Exprimările de tipul „evreii la gaz” și „moarte sioniștilor” au crescut nesiguranța fizică, la care se adaugă și o cifră dureroasă: 13 evrei au fost uciși în 2018, cel mai mare număr comparativ cu anii precedenți. În România, în 2018 au fost înregistrate 13 incidente antisemite, conform datelor raportate de Agenția Europeană pentru Drepturile Omului. Consiliul Suprem al Magistraturii a anunțat, pentru același an, 76 de procese pe spețe privitoare la antisemitism, dintre care 55 au fost rezolvate și 34 de persoane condamnate.
De unde începem?
România are o legislație care pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani și cu interzicerea unor drepturi promovarea în public a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste, legionare sau xenofobe. Dar mai avem de lucrat la urmele istoriei pe prezentul nostru.
Cu doar câțiva ani în urmă, un anume Șerban Suru, lider al Partidului Legiunea Creștină nega Holocaustul și executa un salut nazist in fata Institutului Elie Wiesel, fără să fie sancționat. Iar acest așa-zis partid a încercat să se înregistreze, cortul pentru semnături stând o săptămână în centrul Bucureștiului. Prin 2012 au fost câteva mișcări care se considerau urmașe ale Mișcării Legionare, unul folosind chiar numele „Totul pentru țară” al partidul legionar din interbelic înființat de Corneliu Zelea Codreanu. Undeva în Bucureştiul de azi, pe Str. Iacob Negruzzi la nr. 1 pare sa fie sediul unei mișcări legionare, din pozele pe care mi le-a transmis recent un cetățean indignat.
Toate acestea au trecut mai mult sau mai puțin neobservate de opinia publică. Totuși, judecând după protestele din aceste zile și după diverse manifestări ale unor colegi de arenă publică, nu putem afirma că nu au lăsat urme.
Ce putem face?
Un mod de a ne apleca asupra acestor manifestări este să analizăm mai bine legislația în vigoare, împreună cu istorici și specialiști, și să ne asigurăm că avem un cadru care să sancționeze exemplar derapajele, eventual prin creșterea sancțiunilor. Apoi, să fim mai atenți la semnalele pe care le primim din societate.
La nivelul Uniunii Europene, combaterea antisemitismului se face pe mai multe direcții, cele mai importante vizând identificarea și stoparea mesajelor online în această direcție și identificarea metodelor de educare a generațiilor tinere.
Pentru combaterea eficientă a conținutului online cu tente antisemite, este nevoie de proceduri mai clare de notificare și acțiune, cu reguli transparente pentru semnalizarea și blocarea acestuia. Acest sistem poate fi implementat și de site-urile serioase din România, ce includ comentarii de la utilizatori, în cadrul cărora se pot strecura derapaje.
Sigur că că deciziile de eliminare a conținutului trebuie să fie exacte și întemeiate, mai ales atunci când sunt utilizate instrumente automatizate, pentru a respecta deplin drepturile fundamentale, libertatea de exprimare și normele de protecție a datelor.
În egală măsură, putem stabili cadrul unei cooperări mai strânse cu autoritățile, pe care să le putem sesiza rapid, online și fără bătăi de cap dacă identificăm conținut cu amenințări la adresa vieții sau siguranței personale. Fără excese, dar având convingerea că suntem ascultați.
Tot de la nivelul UE putem adopta și alte măsuri, cum ar fi întâlniri constante cu reprezentanții comunităților evreiești, proiecte de protejare a cimitirelor, în parteneriat cu autoritățile locale și societatea civilă, precum și cursuri de formare pentru oficiali ai statului român, din diverse autorități, privind antisemitismul și rememorarea Holocaustului și drepturile fundamentale. Efectele dovedite sunt creșterea gradului de conștientizare internă cu privire la prejudecățile și stereotipurile anti-evreiești, precum și metode de combatere a fenomenului. De asemenea, un program de sprijin pentru victimele atacurilor de acest gen, cu violențe de limbaj sau fizice, poate ajuta la definirea unui spațiu mai sigur.
O componentă importantă este și prevenția, care trebuie începută de la vârste cât mai fragede. De exemplu, în școlile franceze se predă toleranța și se învață despre pericolele antisemitismului. Elevii merg în locuri istorice, nu doar de ziua națională dedicată comemorării Holocaustului, ci și cu alte ocazii. În România, această zi națională se marchează doar cu mesaje pe Facebook și eventual câteva evenimente punctuale. Avem nevoie de mai mult și pentru mai multe categorii de vârstă, ca să ne asigurăm că generațiile tinere au toate informațiile necesare.
Soluții pot fi identificate pe mai multe planuri și din mai multe state membre (și nu numai). Primul pas este să conștientizăm că există această problemă și să înțelegem că istoria se poate repeta, mai ales dacă alegem ignoranța. Într-una dintre cărțile sale de căpătâi, „Viața pe un peron”, unicul Octavian Paler scria cuvinte care ne-ar ajuta să acționăm, nu doar să contemplăm: „Tortură, masacre, ruguri. Iată istoria! Un trecut de noapte şi sânge. Trebuie să căutăm lumina în viitor”. Iar viitorul ne aparține, dacă ne asumăm trecutul și înțelegem prezentul.
