Numărăm primele victime ale coronavirusului și ale amânării, până acum, a izolării obligatorii la domiciliu a tuturor cetățenilor. A fost nevoie de o săptămână pentru ca starea de urgență să capete conținut. Iar sistemul medical e deja fragilizat de contaminările în rândul medicilor și asistentelor, înainte să se confrunte cu primul val de pacienți.
Urgența sanitară care lovește România este cea mai dureroasă și dificilă provocare de la al doilea război mondial încoace. Primul test, al măsurilor preventive, l-am căzut, autorități și cetățeni, deopotrivă. Nu e o consolare sau o explicație că nu suntem singurii din lume pe care criza Covid-19 i-a găsit nepregătiți.
Dar, "nu e vreme de polemică. E timpul solidarității. În fața pericolului mondial, trebuie să strângem rândurile și să respectăm restricțiile. Să ne protejăm și să-i protejăm pe ceilalți. Nu e momentul pentru polemică. Dar pentru întrebări, da. Căci a guverna înseamnă a prevedea. Nimeni nu înțelege de ce țara noastră duce lipsă, în mod grav, de material elementar (măști, echipament de protecție etc.) care să permită medicilor din prima linie să lucreze în condiții optime".
Nu, n-am citat din Marcel Ciolacu, ci dintr-un reputat editorialist belgian.
A nu privi realitatea în față și a nu spune lucrurilor pe nume, în aceste momente, înseamnă a abdica de la condiția de cetățean. Din păcate, deschiderea mea și a colegilor mei pentru a contribui la găsirea celor mai eficiente soluții s-a lovit de suficiența unui guvern pe care, paradoxal, noi, opoziția, ne-am încăpățânat să-l ținem în funcție, ca să fie țara condusă.
Din păcate, nu e. Acest guvern fie e decorativ, fie, când se activează haotic, emite cacofonii ce produc panică în societate. Cum a fost cazul recomandărilor de circulație, pe care eram îndemnați să le luăm, totuși, drept obligații, sau al anunțului privind posibila repetare a anului școlar.
În sfârșit, președintele Iohannis a pus piciorul în prag, anunțând carantina totală – singura măsură care poate limita proporțiile dezastrului.
Sunt prioritare respectarea și, unde e cazul, impunerea respectării restricțiilor sociale. Totodată, este esențială aprovizionarea personalului medical cu materiale de protecție. Profesioniștii din sănătate sunt în prima linie a combaterii pandemiei. Ei sunt cei mai expuși și, totodată, indispensabili efortului de salvare a vieților. Penuria de materiale de protecție a ucis deja medici în Italia și Franța.
N-am să întreb acum de ce statul român nu a avut un stoc preventiv de materiale medicale. Nu suntem singurii care se dau cu capul de pereți din cauza asta.
În Franța, de exemplu, e în toi un scandal pentru că aveau, acum zece ani, un miliard de măști chirurgicale și 600 milioane de măști sofisticate (FFP2, necesare medicilor), iar la debutul pandemiei mai aveau în stoc doar 117 milioane de măști chirurgicale și nicio mască FFP2. Dar aveau, totuși, ceva!
După epidemia de gripă H1N1 din 2009, și Belgia și-a făcut un stoc de 6 milioane de măști FFP2, dar le-a distrus anul trecut, pentru că se învechiseră, fără să le înlocuiască, pentru a face economii la buget. Belgienii au reușit să cumpere, de urgență, 5 milioane de măști și au lansat noi comenzi unde au găsit disponibilitate. Deci s-au mișcat la nevoie! Spre deosebire de România, care nici n-a avut cele necesare, nici n-a achiziționat masiv și repede.
Cererea de material medical anti-coronavirus bate, acum, capacitatea de producție la nivel global. Urgența momentului este penuria logistică.
De aceea, cred că e nevoie de lansarea în regim de urgență a producției interne, la scară industrială, de măști chirurgicale, teste și dezinfectanți, prin convertirea capacităților de producție care corespund acestei necesități. Pe lângă răspunsul la urgența sanitară, măsura poate salva agenți economici amenințați de faliment.
În paralel, trebuie continuate eforturile de aprovizionare cu material medical din import, cât mai găsim disponibilități pe piață, în special cu măști FFP2, necesare personalului medical, și cu aparate de ventilație pentru terapie intensivă.
După cum vedem în cazul Germaniei, sunt fundamentale în reducerea mortalității mărirea capacității de testare – printr-un sistem de depistare la volan – și a secțiilor de terapie intensivă. Germania a testat 35.000 de persoane înainte să aibă vreun deces din cauza Covid-19!
Cea mai eficientă gestiune a crizei este în țările din top 3 OCDE ca număr de paturi la terapie intensivă: Japonia (7,8 paturi la mia de locuitori), Coreea de Sud (7,1) și Germania (6).
Pentru a înțelege de ce se întâmplă ceea ce ne șochează zilnic, precizez că Italia are 2,6 paturi de terapie intensivă la 1000 de locuitori, și Spania 2,4. În aceste condiții, Germania a anunțat că lucrează intens la dublarea, în câteva săptămâni, a capacității de primire a secțiilor sale de terapie intensivă.
Virusul ăsta bântuie de patru luni. De o lună omoară italieni pe capete. Ce s-a făcut în acest timp, atât de prețios pentru a salva vieți? Suntem solidari în izolare, dar implicați într-o realitate care ne afectează pe toți. E momentul acțiunii, în al ceasul al 13-lea.
Bani există: din stoparea cheltuielilor non-necesare din administrația publică centrală și locală și din reordonarea priorităților bugetare. Nu mai e loc de panseluțe!
De altfel, implicarea Armatei în gestionarea crizei este singura veste încurajatoare, după instituirea izolării la domiciliu.
Doamne ajută!
