Un articol de Maria Bucur și Kristen R. Ghodsee
„Erau niște vremuri îngrozitoare”, povestește o româncă doctor ginecolog referindu-se la perioada dintre 1966 și 1990, când avortul și contracepția erau complet interzise sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu. „Femeile refuzau să aibă o viață sexuală iar asta ducea la conflicte familiale și la abandon”, continuă aceasta. „Pentru femei, orice contact sexual însemna doar panică și durere.” Așa cum spunea o altă româncă, „Era imposibil să ai o viață sexuală normală din cauza fricii de a nu rămâne însărcinată.”
Dacă Partidul Republican reușește în SUA ce și-a propus, milioane de femei americane ar putea ajunge în curând să cunoască aceeași frică. Legislatorii republicani din Georgia, Alabama și din alte state au adoptat sau au propus măsuri de interzicere completă a avorturilor și speră să readucă subiectul în fața unei Curți Supreme a SUA binevoitoare, pentru a desființa decizia istorică Roe v. Wade din 1973. În absența acestei protecții constituționale pentru dreptul femeilor de a face avort, America va deveni o altfel de societate din cauză că, la fel ca în România lui Ceaușescu, guvernul va controla cele mai personale alegeri făcute de cetățenii săi.
Nu doar femeile au avut de suferit de pe urma atacurilor regimului Ceaușescu asupra integrității corporale a acestora. Departe de a întări familia, politicile draconice „pro-viață” din România au otrăvit intimitatea heterosexuală, au creat tensiuni în căsnicii și au slăbit încrederea din societate. Examenele ginecologice lunare au introdus statul în uterul femeilor și, prin extensie, în dormitor. Supravegherea de către stat a activității sexuale amintește de reproducerea animalelor într-o fermă.
În cazul în care Curtea Supremă o va menține, o mare parte din noua legislație din SUA care conține prevederi care interzic femeilor să iasă din stat pentru a face avort și să folosească anumite metode de contracepție (precum dispozitivele intrauterine), va supune femeile unui regim polițienesc similar. După căderea regimului Ceaușescu în 1989, una dintre primele măsuri ale guvernului provizoriu din România a fost dezincriminarea avortului. Chiar dacă au apărut dezbateri despre multe aspecte ale moștenirii comuniste, puțini români au contestat că a fost un dezastru pentru țară să obligi femeile să nască copii pe care nu și-i doreau. Chiar și după trei decenii de interdicție a avortului, natalitatea nu a crescut.
În schimb, româncele au recurs la aproape 7,3 milioane de avorturi clandestine - o medie de trei pe persoană - între 1967 și 1989. Cel puțin 15,000 de femei au murit ca urmare a complicațiilor și a efectelor secundare netratate. Rata mortalității infantile din România în această perioadă a fost cea mai ridicată din Europa, între de 2 și de 59 de ori mai mare decât în alte țări. Deși majoritatea țărilor din blocul de est au extins drepturile reproductive ale femeilor după moartea lui Stalin în 1953, de la sfârșitul anilor 1960 liderii comuniști au început să fie îngrijorați că declinul natalității va produce în viitor o criză a forței de muncă. Dar, în timp ce alte țări est-europene au luat măsuri precum acordarea unor concedii maternale mai lungi sau a unor alocații mai mari, guvernul României a ales o altă cale.
Înainte de 1966, România avea una dintre cele mai liberale politici privind avortul din lume. Însă Ceaușescu, disperat să crească populația, a emis decretul 770 care, în fond, naționaliza organele de reproducere ale femeilor. Avortul și contracepția deveneau infracțiuni pentru toate femeile de până la 45 de ani care nu născuseră cel puțin patru copii (limită care a crescut ulterior la cinci). Singurele excepții erau pentru viol și incest, pentru sarcinile periculoase și pentru cazurile în care fetusul putea contracta o boală ereditară de la unul dintre părinți. Legea s-a aplicat cu strictețe. Poliția secretă română - Securitatea - înregistra sarcinile suspecte și urmărea femeile până la nașterea copilului. Era genul de autoritarism pro-natalitate la care susținătorii „pro-viață” din SUA visează de multă vreme.
În condițiile amenințărilor la adresa deciziei Roe și a interzicerii deja în unele state americane a accesului la serviciile de sănătate reproductivă și la clinicile pentru avort, experiența României ne arată ce se întâmplă când femeile își pierd dreptul la controlul asupra propriului corp. Fără libertate reproductivă, relațiile sexuale heterosexuale devin un joc de ruletă rusească pentru femei, pentru că ele suportă toate consecințele. Iar noua lege din Alabama merge mai departe decât România lui Ceaușescu pentru că elimină chiar și excepțiile pentru viol și incest. Adversarii avortului pretind că interzicerea acestuia va promova căsătoria, va întări familia și va restabili rolurile de gen tradiționale. Dar experiența României ne arată un scenariu mult mai probabil: mortalitatea maternă va crește rapid, numărul copiilor nedoriți și al orfanilor va exploda iar sexul va intra în „recesiune” pentru că soțiile vor evita să aibă relațiile intime cu soții. Ca și în România, amestecul violent al statului în viața privată va afecta viețile bărbaților și femeilor deopotrivă. Americanii se pot aștepta în viitor la sex de proastă calitate și la relații distruse. E momentul să acceptăm realitatea. Un secol de dovezi științifice din toată lumea demonstrează că politicile reproductive coercitive sunt slab corelate cu ratele reale de fertilitate. Adevărul este că deciziile femeilor despre dimensiunea familiei se bazează pe realitățile materiale. Când sursele de hrană de bază lipsesc (așa cum era în România în anii 1980), femeile își riscă viața făcând avorturi clandestine de teamă că nu au mijloacele necesare creșterii unui copil.
Acolo unde concediul parental sau alocațiile pentru îngrijirea copiilor lipsesc sau sunt prohibitiv de scumpe, așa cum se întâmplă în SUA, femeile vor face alegeri economice similare indiferent de legile în vigoare.
După comunism, românii au înțeles că societățile democratice au responsabilitatea să garanteze autonomia corporală a femeilor și să respecte dreptul tuturor cetățenilor de a decide dacă sau când își întemeiază o familie. Este ciudat ca în America, pe „tărâmul libertății”, unul dintre principalele partide politice să imite un dictator comunist.
