Viktor Orban este pe cale să ajungă, în doar 13 luni, la conducerea Uniunii Europene, din funcția de președinte de facto al Consiliului UE. În prezent, el conduce un guvern care este sancționat prin activarea articolului 7 din TEU, dar și prin mecanismul de condiționalitate privind statul de drept, fondurile europene destinate Ungariei fiind blocate. Se explică astfel faptul că guvernul condus de Victor Orban a devenit mai degrabă un obstacol în procesul decizional al Consiliului decât “honest broker-ul” atât de necesar în acest rol.
Este evident că Viktor Orban și guvernul lui nu trebuie și nu pot conduce Consiliul UE. Acum câteva zile, Parlamentul European a cerut, în mod oficial, liderilor UE să împiedice Ungaria să preia președinția Consiliului, dar aceasta ar fi, mai mult ca sigur, o soluție pe termen scurt. Pentru a oferi un răspuns pe termen lung la astfel de probleme, trebuie să ne punem întrebarea – ar trebui să continuăm cu Președinția rotativă a Consiliului, o moștenire a trecutului, sau să reformăm această instituție și să avem un președinte stabil al Consiliului, pe modelul celorlalte instituții ale UE?
Înainte de a intra în detalii și a răspunde la aceste întrebări, trebuie să clarificăm semnificația și importanța președinției Consiliului: președinția Consiliului Uniunii Europene poate influențează legislația europeană prin stabilirea agendei legislative și prin negocierea legilor UE, în ciuda faptului că președinția și-a pierdut o parte din influența sa politică după instituționalizarea funcției de președinte permanent al Consiliului European prin Tratatul de la Lisabona.
Președinția Consiliului UE, cu condiția ca acesta să acționeze ca un “honest broker”, poate facilita procesul decizional al Uniunii și poate debloca dosare importante. Prioritățile sale pot da tonul dezbaterilor în UE.
Totuși, unele dintre provocările de la nivel european, pe care o potențială președinție a Ungariei va trebui să le abordeze, au de-a face cu noul val de extremism și autoritarism, dar și cu încălcarea dreptului UE și a valorilor sale fundamentale, fapt de care însuși guvernul de la Budapesta se face vinovat. Cum ar putea un stat membru sancționat prin activarea articolul 7, care a dovedit de nenumărate ori că este în stare să încalce valorile UE și să submineze statul de drept, clasificat astăzi de mulți experți ca fiind un regim autoritar sau măcar hibrid, să se angajeze în mod credibil să abordeze și să rezolve aceste noi provocări?
Ministra Justiției din Ungaria, care ar trebui să asigure președinția Consiliul Justiție și Afaceri Interne, a adoptat deja o poziție conflictuală, sugerând că prioritatea ei va fi să se asigure că Parlamentul European respectă statul de drept, acuzând în același timp Parlamentul că exercită presiuni nejustificate asupra guvernului de la Budapesta.
Guvernul Ungariei (precum și cel al Poloniei) are un istoric de a fi chiar opusul facilitatorului și brokerului. Ungaria a demonstrat că nu poate pune interesele comune ale UE la același nivel cu cele ale Ungariei, să nu mai vorbim de a le pune înaintea interesului național. De la amenințarea cu blocarea bugetului UE până la oprirea efectivă a ajutorului UE pentru Ucraina, guvernul Orban a lucrat împotriva intereselor UE și este acum pe punctul de a obține mai multă influență asupra agendei blocului comunitar. Știind acest lucru, ce putem face noi, factorii de decizie din UE?
Pe termen scurt, există câteva instrumente la dispoziția instituțiilor europene pentru a proteja buna funcționare a Uniunii împotriva unor actori care, în ultima vreme, nu au făcut altceva decât să o submineze.
Spre exemplu, liderii UE pot vota cu majoritate calificată pentru a rearanja președințiile Consiliului, amânând președinția Ungariei ca un avertisment pentru Orban și felul său de a face lucrurile. O acțiune mai severă ar fi amânarea pe termen nedefinit a președinției ungare și împărțirea acesteia între Spania și Belgia. Există precedentul Regatului Unit, a cărui președinție a Consiliului UE din 2017 a fost ocolită după referendumul Brexit.
Cu toate acestea, pe termen lung, omiterea președințiilor problematice nu este cu adevărat o soluție. Astfel, arhitectura instituțională a UE ar trebui să treacă printr-o reformă serioasă pentru a se adapta la noile provocări și pentru a reflecta principiile democratice pe care toți ne lăudăm că le susținem. Aceasta presupune, de exemplu, transformarea Consiliului într-un for legislativ autentic printr-o decizie a Consiliului European care ar reduce cele 10 formațiuni ale Consiliului la o singură entitate, prezidată de președintele Consiliului European.
Consiliul Afaceri Generale, în special, ar funcționa ca o cameră superioară a unui parlament, a cărui întruniri ar fi publice, similar sesiunilor plenare ale Parlamentului European. Restul formațiunilor Consiliului ar funcționa ca structuri pregătitoare transparente, ținând ședințe publice regulate similare cu funcționarea comisiilor din Parlament.
Această opțiune are mai multe avantaje. În primul rând, ar stabili un adevărat sistem legislativ bicameral, care să implice atât Consiliul, cât și Parlamentul, Comisia având rolul de executiv.
În al doilea rând, ar scăpa de vechiul sistem de președinție rotativă care permite statelor membre (chiar și eurofobe) să influențeze agenda legislativă.
În al treilea rând, simplifică funcționarea, precum și înțelegerea publică a unei instituții cheie a UE, sporindu-i legitimitatea.
În al patrulea rând, reforma aceasta ar duce la un proces decizional mai eficient, ceea ce nu se poate spune despre președinția rotativă de șase luni, mai ales când țările mai puțin pregătite sau eurofobe preiau cârma UE. Chiar și cu statele membre mai experimentate, schimbarea continuă și pregătirile necesită mult timp și efort nejustificat.
Această soluție face deja parte dintr-un raport mai amplu pe care îl coordonez și care urmează să fie dezbătut în Parlamentul European: „Parlamentarism, cetățenie europeană și democrație”. Dacă ar fi votat și pus în aplicare, ar revigora democrația europeană și ar plasa-o pe un fundament mult mai solid.
Europa trebuie să se reformeze. Problemele și provocări noi apar în fiecare zi, fie ele externe sau interne, și nu putem continua cu un cadru instituțional care a fost creat în și pentru secolul trecut, ca jumătate de măsură. În prezent, sistemul care a funcționat pentru șase state membre, nu doar că dezamăgește și nu livrează, dar modificarea lui a devenit un imperativ pentru apărarea democrației europene în fața provocărilor uriașe ale secolului XXI.
Cetăţenii au cerut reformă în cadrul Conferinţei privind viitorul Europei. Trebuie să luăm în considerare solicitările lor pentru a face instituțiile europene mai simple și mai eficiente.
Schimbarea modului în care funcționează Consiliul ar trebui să fie un pas important în această direcție, iar perspectiva de a-l avea pe Viktor Orban la cârma Uniunii noastre ar trebui să facă acest imperativ mai puternic ca niciodată.
Alin Mituța
Eurodeputat Renew Europe, REPER
Raportor “Parlamentarism, cetățenie europeană și democrație”
O variantă a acestei opinii a apărut pe data de 6.06.2023 în Euractiv - https://www.euractiv.com/section/eu-council-presidency/opinion/how-to-stop-orban-from-running-the-council-scrap-the-rotating-presidency/
