Cum pot să câștige populiștii din Europa chiar dacă pierd
BERLIN – Vor produce oare o revoluție politică alegerile din luna mai pentru Parlamentul European? Partidele populiste și naționaliste așa speră. Ele promit nu doar să răstoarne sistemul de la Bruxelles, ci și să desființeze libera circulație a persoanelor, să ridice sancțiunile aplicate Rusiei, să renunțe la NATO, să abandoneze viitoarele acorduri comerciale, să întoarcă politicile de combatere a schimbărilor climatice și să abroge căsătoria gay.
Multe dintre aceste idei au fost demult introduse în programele electorale ale partidelor extremiste eurosceptice. Însă un sondaj amplu realizat pe cele 27 de scene politice naționale ale UE, condus de Susi Dennison și Pawel Zerka de la Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), arată că alegătorii ar putea fi mai receptivi anul acesta la astfel de propuneri decât au fost în trecut.
Până acum, alegerile europene erau mai mult niște afaceri naționale, cu miză mică și prezență la vot scăzută. Dar acele zile au trecut demult. Sezonul de campanie a devenit deja un eveniment transnațional pan-european. În timp ce agitatorul populist american Steve Bannon încearcă să construiască o coaliție a guvernelor naționaliste de dreapta, Primul Ministru al Ungariei Viktor Orbán și Viceprim-Ministrul italian Matteo Salvini au pus bazele unei alianțe între stânga anti-austeritate și dreapta anti-migrație. Obiectivul lui Orbán și al lui Salvini este capturarea instituțiilor UE și inversarea procesului de integrare europeană din interior. Ei își doresc nici mai mult nici mai puțin decât re-fondarea Occidentului pe baze iliberale.
În plus, prezența la vot în acest an va fi cel mai probabil mult mai mare decât este de obicei - 20-40%. La fel cum au reușit promotorii Brexit-ului să mobilizeze trei milioane de britanici care se abțineau în general de a vot, populiștii de pe continent ar putea atrage europenii care simt că partidele mainstream au uitat de ei. Dacă acești alegători se prezintă la vot, iar suporterii liderilor moderați precum Angela Merkel din Germania sau Emmanuel Macron din Franța stau acasă, partidele populiste ar putea depăși previziunile din sondaje.
Mai mult, studiul ECFR arată că și cu o minoritate parlamentară, un grup parlamentar eurosceptic ar putea să reducă sever capacitatea UE de a rezolva problemele alegătorilor și de a face față amenințărilor la adresa principiilor sale fundamentale de guvernare. De exemplu, cu doar o treime din locurile din Parlament, populiștii ar putea să blocheze sancțiunile împotriva statelor membre care încalcă regulile UE și pe cele ale statului de drept. UE aplică în acest moment astfel de măsuri împotriva partidului de guvernământ PiS din Polonia și a guvernului lui Orbán din Ungaria.
Rebelii populişti pot de asemenea să deraieze negocierile pe bugetul Uniunii și pot chiar să determine un „shutdown” guvernamental al UE prin blocarea Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 în situația în care obțin o majoritate absolută. Cu o minoritate de blocaj sau prin controlul asupra anumitor comisii parlamentare, euroscepticii pot de asemenea să se opună tratatelor comerciale internaționale sau numirilor în Comisia Europeană.
Populiștii care vor câștiga fotolii parlamentare vor dori de asemenea să slăbească politica externă a UE fie prin controlul finanțărilor, fie prin amendamente la deciziile privind politicile europene. Din cauza legăturilor financiare pe care multe dintre partidele populiste le au cu Kremlinul, obiectivul va fi eliminarea sancțiunilor împotriva Rusiei. Pe lângă asta, populiștii vor și să împiedice eforturile din domeniul mediului precum Acordul climatic de la Paris.
Astfel, pericolul nu este că populiștii vor obține majoritatea parlamentară și vor răsturna totul din prima zi, ci că au o anumită reprezentare în Comisia Europeană și vor obține o minoritate destul de largă încât să poată să blocheze elaborarea de politici a UE. Acest lucru va împiedica aplicarea regulilor UE, va întări guvernele naționaliste și va submina în continuare încrederea alegătorilor în instituțiile UE. Guvernele iliberale de la Budapesta, Varșovia și Roma vor fi libere să încalce cu impunitate regulile UE.
Mai mult, alegerile pentru Parlamentul european coincid cu o ajustare politică generală în interiorul statelor membre UE. Astfel, pentru populiști, dar și pentru moderați, succesul electoral în luna mai s-ar putea traduce prin succes la nivel național. Estonia și Slovacia vor avea alegeri generale înaintea alegerilor pentru Parlamentului European, iar Belgia și Danemarca vor avea alegeri la sfârșitul acestui an. În fiecare caz, partidele populiste pot ajunge la putere ca parteneri în coaliții.
Situația este agravată de faptul că partidele pro-europene par să cadă în capcana întinsă de cele anti-europene. În toată Europa, liberalii, ecologiștii și multe partide de stânga abordează alegerile ca pe o bătălie între susținătorii cosmopolitismului și cei ai comunitarismului, între globalism și patriotism. Această încadrare politică este mai probabil să îi ajute pe rebelii eurosceptici decât pe ceilalți.
Nimic nu este încă pierdut. Dar pentru a evita înfrângerea, pro-europenii trebuie să înceteze să se mai comporte în moduri care confirmă stereotipul populiștilor despre ei, de susținători ai statu-quoului de la Bruxelles. Asta înseamnă ca aceștia să ofere o critică deschisă și onestă a defectelor UE și să evite în același timp o polarizare inadecvată, mai ales în chestiuni în care nu au susținerea unei majorități clare. În același timp, pro-europenii trebuie să înceapă să-și lanseze propriile lor teme de campanie cu care să divizeze baza electorală adversă. De exemplu, în chestiunea crucială a migrației, este clar că interesele lui Orbán și cele ale lui Salvini nu sunt foarte convergente. Orbán vrea să țină migranții departe iar Salvini a cerut ca solicitanții de azil să fie distribuiți în întreaga Europă. Pro-europenii trebuie să comunice aceste contradicții alegătorilor din Ungaria și din Italia.
Lăsând la o parte celelalte probleme cu care se confruntă acum Macron, acesta este măcar conștient de capcana populistă. În discursul său din noiembrie, de Ziua Armistițiului, el a descris patriotismul ca opus al naționalismului și a repudiat teza că adevărații patrioți se opun „globaliștilor”. Însă el a făcut prea puțin pentru a arăta cum pot politicile sale să-i facă pe alegătorii uitați de toți să se simtă în siguranță în fața globalizării și a integrării europene. În teorie cel puțin, macronismul reprezintă încă cea mai bună alternativă pro-europeană la naționalismul primitiv. Dar pentru evitarea unei revoluții populiste în mai, Macron și ceilalți lideri vor trebui să ajungă la cei care nu se află în cercul restrâns al elitelor cosmopolite. Altfel, ei vor cădea în capcana euroscepticilor.
