Cum influenţează factorul "Dragnea" cazul "Clotilde Armand"
Uniunea Salvaţi Bucureştiul nu a avut succes la Biroul Electoral de Sector, care marţi seară a respins cererea formaţiunii conduse de Nicuşor Dan, de a fi renumărate voturile în câteva secţii din Sectorul 1.
Pe acest fond, Clotilde Armand, pe care rezultatele oficiale o plasează pe locul doi, la mică distanţă de contracandidatul de la PSD, Dan Tudorache, a anunţat miercuri dimineaţă că va contesta decizia la Biroul Electoral Central, neexcluzând nici utilizarea altor căi de atac, în caz că nici la BEC lucrurile nu vor fi tranşate în sensul dorit de Armand şi USB.
Acum, pentru noi, cei care urmărim din afara cercului acest subiect, s-ar impune o separare a apelor.
Demersul lui Clotilde Armand şi al USB este unul perfect legal, din punctul lor de vedere este şi întemeiat matematic şi statistic, în fine se poate vorbi chiar de o opţiune naturală în logica bătăliei politice.
Privind strict din perspectiva USB, a planurilor pe termen lung anunţate deja de Nicuşor Dan şi Clotilde Armand, adjudecarea unei primării precum cea a Secotrului 1 din Capitală devine un capital care poate spori exponenţial resursele politice de care partidul dispune pentru a fi reinvestite în aşteptarea următorului test, parlamentarele din noiembrie.
Ca atare, miza lor este, oricum a-i privi-o, mare.
Să ieşim acum din haina USB şi să vedem dacă insistenţa cu care formaţiunea pledează pentru renumărarea voturilor la Sectorul 1 ar fi întemeiată şi din cu totul alte motive.
Iar eu îmi asum aici să spun că DA, Biroul Electoral de Sector ar fi trebuit să dea curs fără să clipească cererii USB.
Cum, din păcate, acest organism nu a făcut-o, rămâne să mizăm pe o abordare raţională la nivelul Biroului Electoral Central.
De ce zic asta?
Pentru că şi Biroul Electoral de Sector, şi Biroul Electoral Central sunt organisme ale statului român, sunt învestite prin lege cu autoritate specifică în procesele electorale, deci poartă o responsabilitate crucială.
În acelaşi timp, România de după 1990 are un istoric nefast în materie de acurateţe a desfăşurării alegerilor, inclusiv pe linia numărării voturilor.
Ne amintim cu toţii, sper, morişca suspiciunilor de furt electoral care a însoţit fiecare scrutin - că a fost el local, general, prezidenţial sau referendum.
De-a lungul timpului, partidele şi candidaţii au experimentat toate tipurile imaginabile şi inimaginabile de furt de voturi, viciind nu doar un proces clar circumscris, cum este cel electoral, ci chiar esenţa democraţiei.
Iar asta, într-o ţară al cărei nucleu democratic a fost permanent sub tot soiul de tiruri, nu doar cel al distorsionării alegerilor.
Mai mult, graţie implicării tot mai serioase a DNA în dosarele pornite de la suspiciuni de fraudă electorală, a putut fi în sfârşit depăşită bariera psihologică a suspiciunii, astfel încât la ora actuală putem vorbi deschis, fără teama de a fi acuzaţi că acuzăm în deşert, de furt electoral.
Furt probat nu doar în anchete jurnalistice sau în rapoarte ale observatorilor, ci în justiţie, de către mai multe instanţe de judecată.
Din acest punct de vedere, exemplul cel mai răsunător este cel al dosarului „Referendumul”, în care, printre alţii, s-a ales cu condamnare penală la închisoare cu suspendare însuşi Liviu Dragnea.
Or, Liviu Dragnea este preşedintele celui mai mare partid politic din România, fapt care aduce - deopotrivă USB-ului, ca şi alegătorilor simpli, fără altă miză politică decât opţiunea exprimată liber la urne – pentru a cere pe mai departe renumărarea voturilor la Sectorul 1.
Dincolo de statistici, de calcule matematice, de suspiciuni generate de faptul că pierderile masive pentru Clotilde Armand s-au înregistrat tocmai în secţiile în care USB nu a avut un un ochi, acest proaspăt partid are tot dreptul să exprime îndoieli, din moment ce a pierdut la mustaţă în faţa candidatului unei formaţiuni al cărei lider e condamnat penal tocmai într-un dosar de fraude electorale.
Alegătorul simplu, la rândul lui, are tot dreptul să vadă că la capătul procesului electoral nu mai există suspiciuni.
Suspiciunile trebuie confirmate sau infirmate, definitiv şi irevocabil, de o instanţă obiectivă.
Această insatnţă este statul român, cel care exercită arbitrajul prin instituţiile sale de resort.
În cazul alegerilor de la Sectorul 1, lucrurile sunt chiar simple: Biroul Electoral Central poate tranşa totul consumând câteva ore cu renumărarea voturilor.
Diferenţa mică dintre Clotilde Armand şi Dan Tudorache, răsturnarea de situaţie de dumincă seara până luni dimineaţa şi – mare atenţie! - factorul „Dragnea”, toate impun luarea încă o dată la mână a buletinelor de vot.
