Sunt creștin. Un creștin conștiincios, aș spune, trecut cu buchiseală prin Biblie (la examenul din Vechiul Testament cu Francisca Băltaceanu am vorbit despre Psalmul 33, iar la cel cu Monica Broşteanu – despre teologia coptă), prin Sfinții Părinți, catehism și tot ce se mai cuvine. Cu toate astea, nu încerc să obțin bani sau influență politică din religie – lucru care mă face, de bună seamă, un simplu sexomarxist. Și un ong-ist.
Cred că predarea religiei în scoli – într-o formă neagresivă, orientată spre cultura generală și cu dreptul părinților de a se opune – poate oferi copiilor acces la câteva idei fondatoare ale culturii și civilizației europene (cu care, poate, altfel nu se vor mai întâlni niciodată), ba chiar și la o formă de spiritualitate de existența căreia e util să ai idee în viață, în momentele de rătăcire sau criză.
Dar cred că dacă statul român face asta, dacă a deschis larg porțile educației religioase în școli (din considerație, dar și din oportunism necritic în relația cu Biserica), trebuie să o facă cel puțin în egală măsură pentru educație sanitară și sexuală. În învățământ, relația dintre religie și știință trebuie să fie categoric înclinată în direcția științei. Un învățământ care oferă acces la dogma Imaculatei Concepții sau la cea a neprihănitei Născătoare de Dumnezeu trebuie să ofere un acces cel puțin egal la elemente de bază, sanitare, științifice privind sexualitatea ceva mai omenească. Dacă la orele de religie copiii se consideră înscriși din oficiu în cazul în care părinții nu aleg explicit retragerea – cel puțin același sistem trebuie să funcționeze și în cazul educației sexuale (așadar sistemul opt-out în ambele cazuri, nu opt-in pentru educație sexuală și opt-out pentru religie; nu suntem, totuși, un stat religios, în care informațiile științifice să fie defavorizare în fața credințelor).
De asemenea, îmi e greu să înțeleg modul încruntat în care BOR se raportează la „ONG-uri” și „ideologie” când vine vorba de educația sanitară și sexuală. De unde disprețul ăsta demn de Lukașenko și Erdogan față de cea mai vie instituție a democrației participative, care este ONG-ul? Ce altceva a fost Biserica creștină, încă de la fondarea ei, în dimensiunea sa lumească, decât o organizație non-guvernamentală extrem de puternică și de harnică? Atât în zorii creștinismului, cât și la apogeul teologiei apusene, Biserica nu a iubit statul, dând Cezarului ceea ce-i aparține cu prudență și răceală. E drept că, în Bizanț, Biserica a fost mult mai cocoloșită de stat, amestecându-se indiscernabil cu acesta, dar lecția comunismului ar fi trebuit să fie suficientă pentru BOR: e mult mai puternică dacă se aliază cu societatea, deci cu „ONG-urile”, decât dacă mizează la nesfârșit pe controlul asupra politicienilor. În fond, căderea comunismului a început grație alianței dintre Biserica catolică poloneză și societate, împotriva statului – într-o perioadă în care BOR, neștiind să facă asta, încă îi scria mesaje omagiale lui Ceaușescu.
Și de ce e supărată BOR pe „ideologie”, „doctrină” și „dogmă” în relația cu copiii? Nu tot o doctrină le oferă și ea? Nu tot dogme? Ce stat liberal este acela în care copiii au acces în școli doar la doctrina creștină (pe care, repet, o consider un câștig cel puțin cultural pentru un elev), în schimb fiindu-le ascunsă orice „ideologie” alternativă? E atât de periculoasă diversitatea?
Din păcate, nu vom avea o dezbatere asupra acestor întrebări elementare: clasa politică nu are instrumentele intelectuale pentru a o gestiona. Nu e capabilă să genereze idei proprii; preia cu slugărnicie ideile trasate de liderii BOR, care pun mâna pe telefon și îi sună pe parlamentari când vor să impună o politică publică. Și o impun fără probleme – pentru că nimic nu se compară, pentru politicienii incapabili să genereze idei, cu beneficiile unei băi de mulțime pe acordurile „Vrednic este”. Și Dragnea a fost vrednic, și el a primit Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, și el a luptat cu ONG-urile și sexomarxismul. Și, din păcate, Dragnea și cei pe măsura lui vor decide soarta educației sexuale și sanitare pentru copii.
