Suntem toţi de acord că trebuie să combatem hotărât şi profesionist traficul de droguri. Pe de altă parte, este nevoie să oferim sprijin celor care sunt victime ale acestei adicţii.
Din păcate, în prezent, lupta împotriva traficului de droguri este doar un spectacol pentru public, iar victimele consumului nu beneficiază de sprijinul medical şi psihologic necesar. Faptul că Ministerul Afacerilor Interne gestionează în mod defectuos acest flagel este demonstrat şi de răspunsurile pe care profesioniştii de aici le-au furnizat interpelării mele recente.
Am solicitat ministrului Predoiu să îmi comunice câte rezultate pozitive ale testelor antidrog mobile au fost invalidate de către probele de sânge recoltate ulterior. Doar acestea din urmă reprezintă mijloace de probă în procesele penale.
“Cu privire la numărul testelor efectuate, arătăm faptul că nu sunt centralizate informaţii despre numărul total al testelor efectuate şi nici al testelor preliminare pozitive care au fost infirmate în urma analizelor de laborator a mostrelor biologice de sânge/urină prelevate subiecţilor, numai acestea din urmă având relevanţă pentru procedurile judiciare” – aceasta este “explicaţia” primită de la Ministerul Afacerilor Interne.
În Bucureştiul şi judeţul Constanţa traficul şi consumul de substanţe stupefiante înfloresc – pentru informaţii relevante se poate studia şi raportul Agenţiei Antidrog. Ştiţi câte aparate pentru testarea substanţelor psihoactive există aici? În Capitală, Direcţia Generală a Poliţiei şi Biroul de Combatere a Criminalităţii Organizate au, împreună!, doar 10 aparate. La I.P.J. Constanţa sunt 12. În schimb, în judeţul Bihor avem 13, în judeţul Suceava 12 şi la I.P.J. Galaţi nu mai puţin de 11.
Iată că distribuţia acestora la nivel naţional se face după “algoritmi” care nu au vreo legătură cu zonele de risc, numărul populaţiei urbane, al turiştilor sau o strategie elaborată de identificare şi tratare a consumatorilor, precum şi de destructurare a grupurilor de criminalitate organizată care se ocupă cu traficul de droguri.
Analizarea de către Consilul Suprem de Apărare al Ţării a problemei consumului de droguri este doar un trist spectacol pentru public. De fapt, şi decizia CSAT de a se constitui comisii care să analizeze, să studieze, să adune cifre este o altă strategie balcanică prin care se abate atenţia de la un subiect şi se îngroapă în dosare şi comitete de “experţi”. De fapt, CSAT a decis constituirea de comisii care există deja.
Ce putem şi trebuie să facem?
În primul rând, cum am arătat şi cu alte ocazii, studiile criminologice au demonstrat că o interzicere a utilizării tuturor substanţelor psihotrope nu face altceva decât să sporească consumul şi să îndrepte consumatorii către substanţe cu adevărat periculoase, inclusiv etnobotanice. În schimb, ţările care au permis deţinerea de droguri uşoare, cum este canabisul, pentru consumul propriu, au reuşit să reducă consumul de droguri de mare risc.
În al doilea rând, avem o Agenţie Naţională Antidrog în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. De aici şi felul “poliţienesc” de a trata consumatorii drept infractori, iar nu ca pacienţi. Aşa cum am explicat şi cu alte ocazii, transferul acesteia în subordinea Ministerului Sănătăţii şi asigurarea fondurilor necesare angajării de personal specializat, precum şi organizarea unor centre de tratament specializat al acestei dependenţe se impun cu maximă urgenţă.
În al treilea rând, Ministerul Afacerilor Interne trebuie să pună la punct nişte baze de date coerente şi să gestioneze informaţiile deţinute utilizând metode ştiinţifice validate în ţările cu experienţă în acest domeniu.
Nu cred că are rost să mai adaug că însuşi MAI are nevoie să se reformeze.
Numai pornind de la aceste premise putem construi o strategie naţională care să reducă semnificativ acest aspect al criminalităţii organizate şi să ţină departe de drogurile periculoase populaţia României.
