Editorial Cine se teme de minorități?
E deranj mare în bulele ultranaționaliste și extremiste pe rețele sociale și printre câțiva politicieni hipersensibili la „interesul național" că Dacian Cioloș și membri ai USR PLUS din Parlamentul European au votat pentru Rezoluția referitoare la Inițiativa Cetățenească „Minority SafePack".
Se folosește din plin toată bateria de invective bine-cunoscute de la Funar și Vadim încoace: „antiromâni", „Iuda", „trădători de neam și țară", „jigodii", „ați vândut Ardealul Ungariei", „ați votat pentru înființarea Ținutului Secuiesc". Am bănuiala că 99% dintre cei care au scris și continuă să scrie astfel de lucruri nici n-au citit și nici nu vor citi vreodată acea rezoluție. Dar pentru ceilalți, care poate își pun întrebări, câteva clarificări sunt necesare.
Ca să fie limpede de la bun început: în cele 21 de articole ale rezoluției nu există nicio referire la minorități etnice. Nu se vorbește nicăieri nici de „independență", nici de „autonomie", nici de „autodeterminare", nici de „Ardeal", nici de „Ținutul Secuiesc", nu există vreo referire la vreo minoritate specifică - nici romi, nici maghiari, nici catalani, nici basci sau altele.
Spaimele extremiștilor sunt numai în capul lor. Aici textul rezoluției.
Da, inițiativa cetățenească „Minority Safepack" nu este lipsită de controverse. Da, sunt suspiciuni legate de finanțarea și deturnarea politică acestui demers de către regimul lui Viktor Orban. Dar asta nu înseamnă că nu mai putem avea o discuție onestă despre minoritățile din Europa. Sigur, nu în termenii pe care ar fi vrut să-i fixeze Viktor Orban - și tocmai aici este frumusețea acestei Rezoluții.
Europarlamentarii nu au votat Inițiativa Cetățenească „Minority Safepack", ci o rezoluție a Parlamentului European, cu un text echilibrat și îndelung negociat între principalele grupuri politice. Drept dovadă, rezoluția a fost adoptată cu o largă majoritate - 524 de voturi în favoare, 67 contra, 103 abțineri. Are inclusiv sprijinul masiv al unor delegații din state membre cu probleme reale legate de independența unor provincii pe criterii etnice. De aceea, a spune că textul contribuie în vreun fel la autonomia unor regiuni este populism pur și iresponsabil.
De ce „pentru"?
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
8% dintre cetățenii Uniunii Europene aparțin unei minorități naționale. 10% vorbesc o limbă regională sau minoritară. Despre asta este rezoluția. Mesajul ei fundamental este că drepturile minorităților trebuie respectate și protejate, inclusiv împotriva rasismului, xenofobiei și intoleranței.
Este o declarație politică, iar textul este limpede: în materie de minorități, competența este a statelor membre. O astfel de rezoluție a Parlamentului European nu are efecte juridice.
Cere Comisiei Europene să acționeze și să propună legislație, dar numai în baza Tratatelor europene, în acord cu principiile subsidiarității și proporționalității. Nu elimină și nu adaugă nimic legislației naționale.
România este o țară europeană. Protejarea minorităților este o valoare fundamentală a Uniunii Europene, în egală măsură cu democrația, statul de drept și drepturile fundamentale.
Suntem oare atât de nesiguri și de timorați ca majoritari în propria țară încât ne temem să avem o discuție onestă pe acest subiect? Suntem atât de convinși că nimic mai mult sau mai bine nu poate fi făcut, nu numai pentru maghiari, dar pentru romii, germanii, lipovenii, turcii, tătarii, sârbii, slovacii, grecii, evreii, cehii, polonezii, armenii din România, pentru toți cetățenii români care aparțin unei minorități? S-au gândit vreo clipă cei care strigă „trădătorii" pe toate wall-urile de Facebook că, poate, această Rezoluție ar fi de ajutor comunităților de români împrăștiate în afara granițelor?
Este vremea să facem un pas înainte, să evoluăm. Este vremea ca partidele și politicienii din România să iasă din cutia obsesiilor cu "ungurii ne iau Ardealul". Exact această repetare a veșnicelor teorii despre conspirații și acțiuni subversive, combinate cu atitudinea de struț și veșnica autosuficiență că "totul este roz" vis-a-vis de minorități, educația civică deficitară și lipsa dezbaterilor reale, au dus la apariția extremismului maghiar, dar și a unor partide extremiste precum AUR în România. Poate e momentul să ne distanțăm din această abordare tribală și să ne asumăm conștient valorile familiei europene din care facem parte.
Vineri, 18 decembrie, a fost Ziua Minorităților Naționale. O zi încă neonorată cum se cuvine.
