Ce urmărește, concret, mesajul SUA
Mesajul administrației Statelor Unite ale Americii despre proiectul de modificare a legilor justiției a căzut ca un trăznet peste echipa care dorește să preia controlul asupra magistraților. Motivul: spulberă definitiv o mare minciună care le-a fost spusă în mod repetat, în discuții informale, membrilor PSD și ALDE. Și nu numai.
Din decembrie anul trecut și până azi, liderii coaliției de guvernământ nu au scăpat nicio ocazie pentru a-și convinge colegii că Statele Unite, prin noua conducere de la Casa Albă, susțin, de fapt, tacit, asaltul împotriva DNA și al tuturor instituțiilor care sprijină lupta anticorupție. Și nu doar liderii locali și parlamentarii celor două partide au fost intoxicați cu această ficțiune. Basmul le-a fost vândut și celor racolați pentru a le fi aliați sau finanțatori în lupta cu ”sistemul.”
Cum le-au motivat presupusa schimbare de atitudine de la Washington? Echipa lui Donald Trump ar fi fost convinsă de emisari trimiși de la București că lupta anticorupție din România nu este altceva decât o falsă poveste de succes, inventată de democrați, că a fost scăpată de sub control și că a lovit în politicieni și oameni de afaceri nevinovați și mari prieteni ai Americii.
Concluzia: misiunea de lobby, plătită cu bani grei, a avut efectul scontat. Noul președinte și echipa sa ar fi înțeles că este în interesul noii administrații să oprească ”abuzurile” procurorilor și ale serviciilor de informații, conduse de oameni care au fost instalații în funcții și susținuți de regimul Obama.
Parte din strategie a fost și concentrarea loviturilor pe ambasadorul Hans Klemm. În presa ”de serviciu” au început să apară, cu insistență, știri pe surse potrivit cărora este doar o chestiune de timp până ce ambasadorul Klemm, ”ultimul mohican” al administrației Obama în România, va fi schimbat. La asta s-au adăugat și atacurile de o virulență fără precedent la adresa trimisului SUA la București, asumate în nume propriu chiar de Liviu Dragnea și de Călin Popescu Tăriceanu.
Scopul a fost același. Să demonstreze colegilor și finanțatorilor că între liderii PSD și ALDE și liderii de la Washington s-a deschis un canal direct de comunicare, care îi ocolește pe ”funcționărașii” din ambasadă, care susțin de capul lor DNA și instituțiile justițiare.
Altfel, și-au spus cei ce s-au lăsat convinși, nu și-ar permite Tăriceanu să îl atace direct pe Klemm, acuzându-l că are fetișuri, vorbește numai de corupție și nu vede ”lipsa unei justiții echilibrate”. Și nici Dragnea să-i zică, fără nicio reținere, că ”urmează să ne interzică dreptul de a gândi.”
Păi, ar fi îndrăznit Ponta așa ceva? Sau Năstase? De ce își permit Dragnea și Tăriceanu să i le spună lui Klemm de la obraz, după ce, 12 ani, nimeni nu a avut curaj? Pentru că sunt susținuți direct de la Washington! Așa sună, de aproape un an, întrebările reale și răspunsurile croite pe comandă din scenariul eliberării liderilor PSD de tirania amabsadorilor americani.
Așa înțelegem de ce și-a dorit cu insistență liderul PSD să ajungă în preajma lui Donald Trump și să fie invitat în SUA. Pentru a da credibilitate poveștilor pe care le spunea colegilor din Comitetul Executiv Național al PSD, sau care trebuiau să convingă diverși oameni de afaceri năpăstuiți de DNA că salvarea este aproape. Dar și că noul Front al Salvării Naționale nu poate învinge fără bani. Sau fără informații.
Evident, faptul că ambasadorul Klemm nu doar că nu a fost rechemat la Washington dar a continuat să dea mesaje dure despre respectarea independței justiției și a statului de drept, nu i-a încurcat prea tare pe liderii PSD și ALDE. Publicul lor captiv, fie din propriile partide, fie din afara lor, avea nevoie ca de aer să se agațe de o speranță. Indiferent cât de subțire era și cât de puțin bazată pe realitate. De aceea, ultimii care și-ar fi dorit să afle că liderii PSD și ALDE i-au mințit erau chiar cei mințiți.
Din păcate pentru ei, luni seara s-au văzut nevoiți să se confrunte cu adevărul. America susține în continuare lupta anticorupție, iar marșul antijustițiar al echipei coordonate de Dragnea și Tăriceanu nu va rămâne nesancționat de administrația de la Washington.
Reacția șefilor Comisiei speciale care modifică legile justiției confirmă fără dubiu că pentru Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, personal, efectul teribil al comunicatului de la Washington este că le distruge șarada. Șerban Nicolae a fost cel mai elocvent. Deși mesajul americanilor poartă semnătura purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat, Nicolae spune că ”nu e asumat” și că ”nu apare foarte clar dacă este o poziție a Statelor Unite.” Și a încercat să dea vina tot pe ambasadorul Hans Klemm.
Evident, niciun om care înțelege minimal cum funcționează o instituție nu se lasă păcălit de o asemenea argumentație. Dar Nicolae se adresează colegilor de partid, în special, implorându-i să îl creadă că situația stă așa cum li s-a povestit: Klemm face lucruri de capul lui, a păcălit un naiv din Departamentul de Stat, dar Trump îi susține în continuare pe Dragnea și Tăriceanu. Poate vă vine să râdeți, dar fiți convinși că mulți dintre ai lui îl vor crede pe Nicolae.
Poziția lui Șerban Nicolae, trimisul lui Cătălin Voicu și al lui Ion Iliescu în Parlamentul României, nu surprinde. Dar faptul că un lider PNL, Cătălin Predoiu, a simțit nevoia să se alăture colegilor din PSD și din ALDE, declarând ”nu pot să accept tonul pe care Departamentul de Stat vorbeşte României”, da!
De ce și-a aliniat fostul candidat la președinție discursul cu al lui Codrin Ștefănescu? Probabil, din superficialitate. La fel ca unii comentatori care nu simt nevoia să citească, să se documenteze, înainte de a emite o părere.
În textul original, fraza cheie sună așa: ”We urge the Parliament of Romania to reject proposals that weaken the rule of law and endanger the fight against corruption.”. Primele două cuvinte, ”we urge”, au fost traduse de mulți cu sintagma ”cere imperios.” Este o traducere greșită. Cea corectă este ”îndeamnă.” Și nu doar pentru că este confirmată de multe dicționare (inclusiv de Google Translate), ci pentru că acest sens e confirmat de multe alte communicate date de Departamentul de Stat.
Dacă veți căuta pe internet sintagma ”State Department urges” veți descoperi sute de communicate în care sintagma folosită, luni, în cel despre modificarea legilor justiției din România confirmă că sensul este ”îndeamnă”. Ori, este o mare diferență între ”America cere imperios”, care sună a dictat, și ”America îndeamnă,” care este perfect în acord cu tonul folosit de un partener.
De exemplu, în urmă cu trei săptămâni, același Departament de Stat a folosit termenul ”urges” în contextul nevoii de dialog între forțele din Irlanda de Nord. Cum ar suna ”America cere imperios forțelor din Irlanda de Nord să dialogheze”? Nepotrivit. Nu trebuie să fii nici lingvist și nici diplomat ca să accepți că traducerea corectă este ”îndeamnă la dialog.”
Încă un exemplu, și mai clar. Destul de des, administrația americană lansează avertismente de călătorie în țări aflate sub risc de atentate. O expresie tipică folosită în avertizările adresate cetățenilor americani care decid, totuși, să călătorească este ”urges to avoid large crowds”, adică ”îndeamnă la evitarea locurilor aglomerate.”
Cum ar recepta cetățenii un comunicat în care guvernul lor le ”cere imperios să evite locurile aglomerate”? Este viața lor și fac ce vor cu ea, la urma urmei. Exact ca și în cazul României! Mai mult decât un sfat nu au îndrăznit și nu vor îndrăzni să dea unui partener, așa cum nu își permit nici cu proprii cetățeni. Amenințările directe, dure, nu vor îmbrăca niciodată forma unui comunicat. Pentru că ele vor fi formulate în discuții cu ușile închise.
Dar să trecem la întrebarea esențială. De ce a simțit nevoia Departamentul de Stat să dea un comunicat tranșant, acum, după ce luni de zile s-a mulțumit să își păstreze reacția în parametri de rutină, lăsându-și ambasadorul să vorbească în numele SUA, cum este și firesc? Din două motive. Unul strategic, celălalt tactic.
Primul, cel strategic, l-am explicat în detaliu, în urmă cu două săptămâni. Vizita intempestivă a secretarului de stat american, Rex Tillerson, a avut loc după ce toți senatorii PSD și ALDE din Comisia de Apărare au absentat de la ședința unde ar fi trebuit discutată achiziția rachetelor Patriot. Faptul că absolut toți parlamentarii puterii au lipsit, blocând ședința Comisiei de Apărare, a fost interpretată ca un boicot organizat.
Am explicat încă din acel moment că descinderea lu Tillerson la București este un semn foarte prost. Este un semn că parteneriatul româno-american este într-un real pericol. ”Criza în relația cu Statele Unite este și mai serioasă. Washingtonul a fost foarte dur și în 2012. Astăzi are un motiv în plus să reacționeze cu și mai multă fermitate. După boicotul de marți, din Comisia de Apărare, puțini mai cred că Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu nu ar merge atât de departe încât să pună în pericol partneriatul strategic România – SUA,” scriam pe 16 noiembrie.
Această convingere, că liderii PSD și ALDE nu ezită să pună în pericol parteneriatul strategic în încercarea de a-și atinge obiectivele personale, o idee de neconceput până de curând, este principalul motiv pentru care America a decis că trebuie să vorbească și mai răspicat decât a făcut-o până acum.
”Nu vă bateți joc de relația noastră!” Acesta este cu adevărat mesajul Departamentului de Stat. Pentru că deși se referă punctul la tentativa de a modifica legile justiției, comunicatul exprimă o îngrijorare mai largă. Și anume, că după ce și-ar subordonja justiția, comando-ul parlamentar și-ar îndrepta atenția spre legile care reglementează numirile șefilor de servicii de informații.
Nici măcar nu este un secret că acest obiectiv este poziționat sus de tot pe lista de priorități a liderilor PSD și ALDE. S-a văzut odată cu eliminarea avizului CSAT din procedura de numire a șefului serviciului de informații al Ministerului de Interne, dar și la schimbarea procedurii pentru numirea și demiterea șefului Direcției Generale de Informații a Armatei.
Iar astăzi avem cea mai bună confirmare, în condițiile în care Claudiu Manda, șeful Comisiei pentru controlul SRI, îl amenință deschis pe directorul serviciului, Eduard Hellvig, că îi va cere demisia dacă nu îl schimbă din funcție pe generalul Dumitru Dumbravă, secretarul general al SRI. Gestul se adaugă unui lung șir de acuzații pe care liderii PSD și ALDE le-au adus, direct sau voalat, conducătorilor structurilor de informații.
Iar dacă vor merge până acolo, americanii nu au niciun dubiu, întocmai ca oricare român cât de cât informat, că următoarea țintă va fi președintele Iohannis. După ce s-a întâmplat cu Traian Băsescu în 2007 și în 2012, perspectiva unei noi suspendări are o cotă de probabilitate suficient de mare ca să îi facă să reacționeze preventiv.
Logica după care se ghidează: Boicotul din Comisia de Apărare ne-a arătat că ne putem aștepta la orice din partea actualei majorități. Iar acest orice nu sună deloc bine pentru SUA. După ce s-a întâmplat cu Turcia, dar și cu alte țări din regiune, alunecarea României pe tărâmul autoritarismului de tip Erdogan sau al iliberalismului de tip Orban, cu sprijin puternic din partea Rusiei, ar fi o pierdere grea. Pe care nu și-o mai permit.
În acest context strategic, al doilea motiv, cel tactic, pentru care Departamentul de Stat a simțit nevoia să dea un mesaj direct este că, deși majoritatea parlamentară pare să acționeze ca un monolit sub coordonarea tandemului Dragnea-Tăriceanu, a început să se contureze o mișcare de opoziție în interiorul PSD împotriva acțiunilor liderului suprem.
Această tendință le-a fost confirmată în timpul vizitei secretarului de stat american la București. Rex Tillerson a primit informații de la un nivel foarte înalt din PSD că Liviu Dragnea, personal, a sunat membri ai Comisiei de Apărare și le-a cerut să nu participe la ședința în care urma să se discute legea achiziționării rachetelor Patriot. Informațiile au venit de la oameni care nu susțin poziția șefului lor în problemele justiției și nici abordarea sa față de relația cu SUA.
Nu este exclus ca mesajul de la Washington să fie receptat în PSD exact în cheia pe care o descriam mai sus. Ca o infirmare răspicată, fără drept de apel, a scenariilor vehiculate în ultimul an în partid, potrivit cărora există o susținere de la Casa Albă pentru cei care doresc să stopeze lupta anticorupție. Ca o infirmare a asigurărilor date de liderii coaliției de la putere că America nu se va amesteca ”dacă merg până la capăt” și că nu se va repeta, de fapt, situația din 2012.
În contextul tensiunilor de la vârful PSD, mesajul SUA ar putea fi văzut ca un semnal de încurajare de către toți cei care simt că a venit momentul să se despartă de agenda distructivă a lui Dragnea și a lui Tăriceanu. Cu atât mai mult cu cât reprezintă o validare și pentru protestele de stradă din ultima perioadă. Dacă rivalii șefilor PSD și ALDE așteptau un semnal pentru a acționa, strada și SUA le-au transmis, în două zile consectutive, că momentul a sosit.
P.S. Răspunsul formulat de Dragnea și Tăriceanu la mesajul SUA poate fi sumarizat astfel: ”V-am cumpărat rachetele Patriot, vă mai cumpărăm și altele, trimitem și militari unde ne cereți, ce mai vreți?! Lăsați-ne în pace, să facem ce vrem în țara asta!”.
O confirmare stridentă, pe care nu credeam că o s-o văd materializată sub forma unui răspuns oficial al Parlamentului României, la analiza pe care am publicat-o în septembrie, intitulată ”Ultimatumul”, și în care scriam că programul de achiziții militare este văzut de șefii PSD și ALDE ca un colac de salvare.
