Ce urma să anunțe Dragnea pe 21 august
Indiferent cât fum ar băga Dragnea și Vâlcov, cu povești nemuritoare despre tentative eșuate de asasinat și de racolare, realitatea pe care încearcă să o acopere rămâne neschimbată: sunt din ce în ce mai singuri. S-a cam făcut gol în jurul lor. În afară de ei înșiși și de o mână de foști jurnaliști hămesiți, care nu vor să accepte că în curând își vor lua adio de la teancurile de bani pe care îi încasează lunar, nimeni nu mai crede în minciunile, promisiunile sau amenințările lor.
Când asmuți jandarmii asupra protestatarilor pașnici, când arunci cu promisiuni deșănțate în stânga și în dreapta, când tot ce ți se întâmplă rău e din cauza agenturilor străine, când inventenzi scenarii fantasmagorice care să te profileze ca un politician de anvergură internațională, pe care încearcă fie să-l cumpere, fie să-l omoare forțele malefice ale planetei, chiar și celor mai proști servanți începe să le fie clar că aventura se apropie de sfârșit. Doar cei bolnavi de lăcomie nu sunt în stare să-și descleșteze mâinile de pe gențile cu bani, deși aud că ticăie din ce în ce mai tare.
Cât de singur și de încolțit este Dragnea putem afla chiar din interviul pe care l-a dat la Antena 3, marți seara. Dar nu din declarațiile bombastice, ci din cele șoptite. Merită, de exemplu, să revedeți cum i se schimbă tonul vocii și mimica când vorbește despre Carmen Dan. Liderului PSD nu-i tremură glasul când povestește cum Soros a trimis un comando la București să-l lichideze, dar chițăie ca un șoricel și se încurcă în cuvinte când vine vorba de rolul ministrului de Interne în reprimarea protestelor din 10 august.
”Nici ministrul de Interne nu le poate spune jandarmilor cum să acționeze, pentru că au un regulament foarte bine eleborat, nu l-am văzut, dar au proceduri clare, izvorâte din lege, nimeni nu poate să interfereze, pentru că răspunderea este a celor care acționează efectiv.”
Și cât de mult își dorește să convingă că nu are absolut niciun amestec în coordonarea jandarmilor: ”cu ministrul de Interne nu am vorbit, pentru că avea atribuțiuni foarte clare în acest tip de evenimente și nu am vrut să interferez, nici nu am sunat-o, nu m-a sunat.”
Ce aflăm din toate astea? Că Dragnea nu se teme de Soros și de asasinii săi plătiți, dar tremură la gândul că el și Carmen Dan ar putea fi chemați de procurori și întrebați dacă au avut o contribuție, directă sau indirectă, la evenimentele violente din Piața Victoriei. Dacă vor fi întrebați nu doar despre acțiunile jandarmilor, ci și despre cine i-a adus pe protestarii violenți?
Între declarațiile lui Dragnea de la Antena 3 și cele date de Carmen Dan, în Parlament, cu doar câteva ore înaintea șefului ei, există o legătură directă și clară. Ambii încearcă din răsputeri să se distanțeze de modul în care au acționat jandarmii și de ce s-a întâmplat în Piață.
După ce ministrul de Interne a preferat să se facă de râs, spunând că i-a chemat pe șefii Jandarmeriei, la 3 dimineața, pentru a le afla ”trăirile,” doar ca să nu folosească un cuvânt care i-ar putea trăda rolul de coordonator, Dragnea i-a confirmat promt varianta – ”nici ministrul de Interne nu le poate spune jandarmilor cum să acționeze.”
Din păcate, așa cum li se întâmplă uneori și celor mai versați mincinoși, a băgat-o la apă câteva minute mai târziu, atunci când a încercat să se scoată pe sine: ”cu ministrul de Interne nu am vorbit, pentru că avea atribuțiuni foarte clare în acest tip de evenimente.” Care erau aceste atribuțiuni foarte clare? Să afle ”trăirile” șefilor jandarmeriei după încheierea operațiunilor? Să se uite la televizor? Să nu uităm ce a declarat Carmen Dan despre cum și-a petrecut cele 15 ore la birou, în ziua de 10 august: inițial, și-a luat informațiile de la TV, iar ulterior ”tot ceea ce am cerut a fost să fiu ținută la curent cu desfășurarea evenimentelor.”
Așadar, la ce ”atribuțiuni foarte clare în acest tip de evenimente” se referă Liviu Dragnea? Nu cumva și la obligația de a convoca Centrul Naţional de Conducere a Acţiunilor de Ordine Publică? Ceea ce s-a întâmplat pe 10 august în București se încadra perfect în articolul 2 din HG 1152, care descrie situațiile speciale în care trebuie convocat Centrul. De ce nu a cerut Carmen Dan întrunirea Centrului și a preferat să stea în fața televizorului și să primească informații? Pentru că asta ar fi însemnat transferarea deciziei către un organism care nu putea fi controlat așa ușor precum șefii Jandarmeriei.
Chiar dacă Liviu Dragnea și Carmen Dan fac eforturi mari să își alinieze declarațiile, amândoi au inima cât un purice. De ce? Păi dacă oamenii din Ministerul de Interne își înving teama și încep să vorbească în fața procurorilor? Dacă declară că au primit ordine de la interpușii lui Liviu Dragnea? Dar dacă, dezastru, declară că au primit ordine direct de la Dragnea?! Dar dacă, nenorocire, Carmen Dan îl contrazice pe Liviu Dragnea în fața procurorilor și spune că a fost sunată de mai multe ori de acesta pe 10 august?
Nu există confirmare mai bună că liderul PSD este îngrijorat de anchetă decât atacul Inspecției Judiciare împotriva lui Ionel Corbu, prim-procuror al Parchetului Militar București. Este deja o metodă clasică de intimidare folosită împotriva tuturor magistraților care nu îi fac pe plac. După ce a văzut ce i s-a întâmplat lui Sevill Shhaideh, dar și multor altor colaboratori ai săi, cărora nu a putut să le securizeze imunitatea, Dragnea știe că nimeni nu îi poate garanta că nu se va afla și rolul său în protestele din 10 august.
Și pentru că am ajuns la subiectul imunitate, al doilea moment în care Dragnea și-a dezvăluit izolarea, în interviul de marți, a fost cel în care l-a amenințat, din nou, pe președinte cu suspendarea. De fapt, momentul în care a confirmat că se află în continuare la mâna lui Călin Popescu Tăriceanu, care nu este de acord cu planul său - „dacă vrem să-l suspendăm, îl suspendăm, pur și simplu. Eu aș vrea. Să vedem dl. Tăriceanu... dacă s-a schimbat.”
Tăriceanu nu s-a schimbat. Miercuri, ALDE a emis un comunicat tranșant în care și-a motivat opoziția față de ideea suspendării președintelui prin ”urmările imprevizibile” pe care le poate genera, dar și prin faptul că ”în prima jumătate a anului viitor, România va deține președinția Consiliului Uniunii Europene.” Nu este o surpriză că Tăriceanu a răspuns astfel. Despre motivele pentru care liderul ALDE nu mai joacă pe mâna lui Dragnea am scris de mai multe ori în ultimele luni.
Cu adevărat interesant, însă, este de ce a ales Liviu Dragnea să se expună public, la oră de maximă audiență, cu o solicitare la care știa sigur că Tăriceanu va spune, din nou, pas. Pentru că avea nevoie de o scuză. Așa cum a mai făcut în trecut, a pus pe umerii lui Tăriceanu eșecul noului său plan. Care plan? Acela ca pe 21 august să dea mult dorita Ordonanță de Urgență privind amnistia și grațierea.
Da, la asta a trebăluit în ultimele săptămâni liderul PSD. La o nouă încercare de a trece acest OUG, care i-a scăpat printre degete în urmă cu o lună. Cine își imagina că Dragnea va renunța la himera sa a fost naiv. Și-a reluat eforturile de a-i convinge pe Tudorel Toader, Carmen Dan și Viorica Dăncilă să și-o asume. Din păcate pentru el, unul sau chiar toți cei trei l-au refuzat. Întocmai ca acum o lună. Așa se explică inclusiv atacurile împotriva premierului, date prin intermediul lui Bogdan Chireac. A pus presiune pe ea, poate, poate va ceda.
Ziua de marți, 21 de august, trebuia să fie ziua în care celebra adoptarea, în sfârșit, a Ordonanței de Urgență privind amnistia și grațierea, nu ziua în care s-a făcut de râs, anunțând că Soros a trimis patru oameni să-l asasineze. Problema este că a promis colegilor și sponsorilor că se va întâmpla și a ratat din nou. Așa că a dat vina pe Tăriceanu.
Ce legătură are Ordonanța cu suspendarea? Are, pentru că planul, de o vreme încoace, este ca operațiunea de preluare totală a puterii să se facă în doi pași: OUG, urmată rapid de suspendare. Război-fulger! De ce? Pentru că dacă dau Ordonanța și nu înlocuiesc, imediat, toți șefii de instituții loiali președintelui și statului de drept, noua OUG ar putea avea soarta celei din ianuarie 2017. Va urma un contraatac din partea justiției, a serviciilor și a partnerilor strategici și nimeni nu le poate garanta că de data asta vor ieși învingători.
Dragnea se folosește de refuzul lui Tăriceanu de a participa la suspendarea președintelui pentru a-și justifica eșecul OUG: degeaba o dăm, dacă nu îl suspendăm pe Iohannis, iar pe Iohannis nu îl putem suspenda din cauza lui Tăriceanu.
Nu este prima oară când face asta. Am mai scris și cu ocazia precedentului eșec: ”Dragnea face astfel un apel la cei care au un ascendent asupra liderului ALDE pentru a-l obliga să renunțe la orice inhibiții și să-i ceară lui Toader să își asume Ordonanța de Urgență.” De data asta, face presiuni pentru ca Tăriceanu să fie convins de sponsorii săi să îl suspende pe Iohannis, ca o precondiție pentru succesul amnistieii și grațierii.
Dar este o minciună. Și dacă Tăriceanu ar fi de acord cu suspendarea, Dragnea are șanse minime să livreze OUG-ul de vis. După cum spuneam la început, este tot mai singur și mai izolat. Nici măcar Viorica Dăncilă nu mai pariază pe el. Iar de crezut nu îl mai crede nimeni.
Nici măcar toți votanții PSD. Dacă i-ar mai crede minciunile pe care le spune de ani de zile, nu ar fi ajuns la o cotă de încredere egală cu a lui Gabi Oprea. Nici măcar Oprea nu ar fi îndrăznit să spună că Soros a trimis patru oameni să-l asasineze. Poate doar Ceaușescu să fi încercat ceva similar, dacă l-ar fi convins sfetnicii lui de încredere că așa poate rămâne la putere.
