Ce se va întâmpla după condamnarea lui Dragnea
Este de înțeles de ce condamnarea lui Liviu Dragnea, la trei ani și șase luni de închisoare cu executare, în dosarul angajărilor fictive de la DGASPC Teleorman, a căzut ca un trăznet peste PSD și ALDE. Își imaginau că această săptămână le va aduce cu totul și cu totul altceva. Aproape toți parlamentarii puterii erau convinși, joi, că după discursul Vioricăi Dăncilă ordinea de zi va fi suplimentată pe loc și li se va cere să voteze suspendarea președintelui. Au crezut până în ultima clipă că scenariul avansat de presă încă de acum o săptămână va deveni realitate.
Nici prin cap nu le trecea că nominalizarea lui Gabriel Vlase la șefia SIE i-a încurcat, într-adevăr, planurile lui Dragnea, așa cum tot presa a scris zile în șir și că a decis amânarea suspendării. Doar când protestatarii au început să-i taloneze pe holuri au realizat că, în ziua aceea, ei sunt vânatul, nu Klaus Iohannis.
La fel de convinși erau și că discuția cu Wess Mitchell, asistentul Secretarului de Stat al SUA pentru Europa şi Eurasia venit în vizită la București la începutul săptămânii, a mers excelent pentru Liviu Dragnea. Și că singurul scop al întâlnirii a fost să i se transmită din partea președintelui Trump că dacă modifică legea Energiei în favoarea americanilor poate face ce vrea cu Codurile penale, cu Koveși și chiar cu Iohannis.
Pentru că legea Energiei a fost modificată ”cum a vrut Trump”, pronosticul cvasi-unanim al parlamentarilor PSD și ALDE era, joi, că Liviu Dragnea va fi achitat. ”Gata, s-a terminat cu anticorupția. Ați văzut că americanu’ nu a mai zis nimic de justiție, de DNA, de statul de drept? El a venit să-și ia banii și pa. Dragnea a înțeles de mult asta. Le dă tot ce vor, le cumpără armele și în schimb nu o să se mai atingă nimeni de el. I-au dat mână liberă. Stop joc.”
Astăzi, când Dragnea a primit a doua condamnare, pare și mai caraghioasă logica de marginea șanțului cu care operează mulți dintre cei care fac legile și de care depind toate proiectele importante ale țării. Pare și mai mare incompetența: joi s-au votat modificările la Legea Energiei, nu Legea ”Offshore”, care îi interesează cu adevărat pe americani și pe care Dragnea a amânat-o strategic pentru miercurea viitoare, ca să vadă mai întâi ce se întâmplă cu condamnarea sa.
Pare și mai înfricoșătoare naivitatea și dependența lor de basmele de doi lei cu care îi îmbrobodesc Liviu Dragnea și câțiva sucitori de vorbe plătiți regește ca să vândă gogoși poporului pesedist. Pare și mai ruptă de realitate viziunea lor asupra exigențelor parteneriatelor strategice în care am intrat de bună voie și nesiliți de nimeni. Pare și mai schizofrenică înțelegerea lor asupra a ce trebuie să dăm și ce putem spera să primim ca urmare a apartenenței la NATO, la UE și a parteneriatului cu SUA.
Pare și mai nevolnică convingerea lor că România și cetățenii ei nu sunt decât o marfă care poate fi târguită între doi golani și că țaranul șmecher cu dinții cariați ”îl va face” întotdeauna pe cowboy-ul cu pumnii mari și buzunarele pline, dar cam prostuț. Nu au înțeles și nu vor înțelege niciodată că Occidentul nu este un Teleorman, Olt sau Vaslui mai mare și mai rapace. Și nici că principiile contează. Și chiar dacă nu sunt respectate întotdeauna, încălcarea lor nu este regulă, ci excepție.
Nu vor pricepe în veci că la șantaje precum cel cu Legea ”Offshore”, cu achizițiile de armament sau cu aruncarea în aer a țării, prin distrugerea statului de drept, nu se poate răspunde altfel decât cu pedepsirea șantajistului. De ce? Pentru că după primul șantaj acceptat și plătit va urma întotdeauna un altul și încă unul și tot așa. Odată intrat în cârdășie cu un infractor nu mai poți ieși din ea decât cu costuri enorme.
De ce ne batem capul cu armatele mute și oarbe ale lui Dragnea și Tăriceanu? Pentru că de unii dintre membrii lor depinde schimbarea politică care ar putea duce la oprirea asaltului împotriva justiției, a instituției prezidențiale și a echilibrului puterilor în stat.
Doar dacă un grup consistent de parlamentari PSD și ALDE vor înțelege că a doua condamnare a lui Dragnea reprezintă semnul clar că justiția nu a fost înfrântă și că nu vor putea câștiga războiul împotriva României pro-occidentale am putea asista la căderea guvernului Dăncilă și implicit la slăbirea strânsorii în care Dragnea și Tăriceanu au prins puterile executivă și legislativă.
Din păcate, după cum sugerează detaliile prezentate la început, șansele ca un acces de conștiință sau măcar reînvierea instinctului de conservare să atingă concomitent, în zilele următoare, câțiva zeci de parlmentari ai puterii sunt minime. Singura speranță reală este ca nucleul din interiorul PSD care l-a susținut la începutul anului pe fostul premier Mihai Tudose în încercarea de a smulge guvernul din mâinile lui Liviu Dragnea să reia asaltul și să reușească ceea ce nu a putut în ianuarie. Să creeze o fractură majoră la nivelul liderilor locali cu greutate din partid.
Chiar dacă o revoltă internă majoră nu ar însemna automat detronarea lui Liviu Dragnea, având în vedere că majoritatea membrilor Comitetului Executiv îi sunt în continuare loiali, efectele ei s-ar simți în mod cert în Parlament. Pentru că fiecare lider local controlează la rândul său mai mulți parlamentari pe care fie i-a pus pe liste, fie îi sunt obligați prin relații de afaceri.
Mai departe, dezertarea unui număr semnificativ de pesediști ar putea să fie văzută de anumiți membri ALDE, sau poate chiar de către Tăriceanu, ca ocazia perfectă pentru a-și renegocia relația cu un PSD slăbit după condamnarea liderului. O trădare la momentul potrivit le-ar putea împlini multe dintre dorințele pe care Dragnea i le refuză acum.
În acest context, este evident că marele semn de întrebare asupra urmărilor condamnării lui Dragnea vizează culisele jocurilor de la vârful PSD. Concret: și astă iarnă gruparea din spatele lui Tudose părea numeroasă și determinată să tranșeze lupta cu Dragnea. Și cu toate acestea, fostul prim-ministru i-a lăsat cu ochii în soare în momentul culminant.
A abandonat lupta înainte ca ea să înceapă. Nu în Comitetul Executiv, unde se știa că Dragnea are majoritatea și era previzibilă înfrângerea, ci în Parlament. La o nouă moțiune de cenzură împotriva propriului guvern s-ar fi văzut dacă Dragnea mai controlează sau nu partidul. Așadar, întrebarea de 1000 de puncte de azi: vor merge până la capăt, de această dată, Tudose și aliații săi? Cei care l-au convins să renunțe la luptă în ianuarie și-au schimbat părerea sau vor face aceeași mișcare și vor interveni în favoarea lui Dragnea, în ultimul moment?
În cazul în care eșecul puciului de acum șase luni se va repeta, Dragnea nu doar că nu va păți nimic după condamnarea de azi, dar va ieși întărit. Să nu uităm că poziția de forță pe care a căpătat-o după rezolvarea episodului Tudose i-a permis să o impună pe Viorica Dăncilă în fruntea guvernului și să înceapă să submineze pe față puterile președintelui. Nici nu ar fi visat ca Iohannis să-i accepte, fără nicio rezistanță, un asemenea premier înainte de a demonstra că poate zdrobi orice revoltă internă!
Dacă în ianuarie a fost atât de agresiv, imaginați-vă cum se va purta de mâine încolo (sau din această noapte), când nu își mai face absolut nicio iluzie! Nici față de americani, nici față de aliații săi din ”statul paralel”, nici față de președinte. Va declanșa un război total. Va da cu napalm.
Toate promisiunile pe care le-a făcut cândva că nu va mai încerca să o ia pe scurtături, cu ordonanțe de urgență sau cu suspendarea lui Iohannis, nu vor mai valora absolut nimic. Toate schimbările legislative care ar putea anula efectele sentinței de azi vor deveni prioritate zero. La fel și suspendarea președintelui. Dacă adversarii săi din PSD și eventual din ALDE nu îl pot opri, nimeni și nimic nu îl mai poate opri. Prin mijloace politice, pașnice.
Ceea ce înseamnă că singurul obstacol de care s-ar mai putea împiedica înainte de a prelua puterea deplină ar fi protestatarii. Numărul celor care vor ieși în stradă să ceară demisia lui Dragnea ar putea fi decisiv.
Dacă demonstrațiile vor atinge amploarea celor din februarie 2017, forțele din PSD care l-ar vrea înfrânt pe Dragnea dar nu îndrăznesc încă să-l atace vor primi un impuls fără precedent. Pe de altă parte, protestele masive i-ar putea demotiva pe susținătorii liderului PSD din serviciile de informații, din justiție și din alte instituții. Ar fi un avertisment că riscă prea mult dacă vor continua să îl susțină.
Așa se explică de ce au devenit jandarmii atât de agresivi în ultima perioadă. Liderul PSD pregătește de mult Ministerul de Interne pentru ce se va întâmpla dacă va fi condamnat, pentru a descuraja programatic participările masive la proteste. Știe că pe manifestanții ”Rezist” nu îi poate demobiliza, dar nu ei îl interesează pentru că știe și că nu va avea o problemă dacă numărul demonstranților rămâne la maxim câteva zeci de mii.
Ce îl poate îngenunchia cu adevărat este exact ce l-a îngenunchiat și pe Ponta: proteste masive, cu sute de mii de oameni în toată țara. De aceea, de luni bune, prin intervențiile brutale ale jandarmilor, transmite celor care ies din casă doar în momente de criză maximă să nu se alăture nucleului dur de manifestanți, să nu riște.
Știe că de furia a sute de mii de oameni nu se poate apăra, oricât de mulți șefi din așa-zisul ”stat paralel” a cumpărat. Când vor vedea puhoaiele de oameni invadând străzile își vor lua mâinile de pe el ca de pe un paria. Și mai știe că și în jurul lui e plin de ”Dragnea” care îi vor susura la ureche: ”șefu dă-ți demisia că e groasă, vine poporul peste noi și o să ne scoată de păr în stradă”. Așa cum l-a convins și el pe Ponta să-și accepte înfrângerea. Și ce rău doare când se răzbună istoria!
