Ce nu spun politicienii despre „succesul” poveștii cu franci elvețieni
Mare victorie a politicienilor în fața băncilor hrăpărețe, marți, când Parlamentul a adoptat legea privind conversia creditelor în franci elvețieni. Măcinați de grija față de zecile de mii de clienți care s-au trezit în incapacitate de plată din 2008 încoace, reprezentanții PSD, PNL, ALDE şi ai celorlalte formațiuni politice și-au dat mâna pentru a obliga băncile surde la durerea românilor să accepte conversia creditelor în franci elvețieni la cursul din momentul încheierii contractelor.
Au curs, apoi, declarațiile pompoase despre cum politicienii le-au oferit celor sufocați de datorii „șansa de a-și începe o nouă viață împreună cu familiile lor”. În modul deja tradițional, oamenii politici au omis însă să comunice informații esențiale despre șansele reale ale proiectului de lege și despre posibilele lui efecte.
Suspiciuni de neconstituționalitate. În forma adoptată marți, proiectul de lege spune că băncile sunt obligate să efectueze conversia în lei pentru creditele acordate. Or, vizând contracte în derulare la data intrării în vigoare a actului normativ, se pune întrebarea dacă nu este cumva încălcat principiul neretroactivității legii. Constituția spune că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”, în timp ce o directivă europeană stabilește că „statele membre pot să reglementeze mai în detaliu împrumuturile în monedă străină, cu condiția ca o astfel de reglementare să nu fie aplicată cu efect retroactiv”.
Se poate contraargumenta că există deja numeroase cazuri în care, prin acte adiționale, clienții unor bănci și-au convertit creditele în franci în alte monede. Da, dar una este să propună banca, din proprie inițiativă, încheierea unui astfel de act adițional, iar clientul să accepte, și alta este să fie adoptată o lege care să oblige băncile să facă acest lucru.
Proiectul adoptat marți de Parlament poate ajunge pe masa judecătorilor Curții Constituționale pe mai multe căi. Poate fi atacat de cel puțin 50 de deputați sau 25 de senatori, de președinții celor două Camere, de președintele României, de Guvern sau de Avocatul Poporului. În ceea ce-i privește pe aleși, este aproape sigur că nu-și vor dinamita jocul populist cu o sesizare la Curtea Constituțională. Președintele Iohannis a declarat, la rândul său, că va analiza proiectul înainte de promulgare, dar să nu uităm că vine campania electorală și liberalii ar avea multe de tras din partea social-democraților (ușor de imaginat cum, pe toate canalele prietene, s-ar rostogoli mesaje despre cum Iohannis și PNL s-au opus ca românii să o ducă mai bine).
Mai rămân Avocatul Poporului și Guvernul. Primul, Victor Ciorbea, nu a dovedit că și-ar asuma cu adevărat misiunea dificilă de avocat al poporului, părând de multe ori că nu vrea să-i deranjeze pe cei cărora le datorează numirea în funcție.
În fine, în teorie, Guvernul Cioloș ar putea să riște o sesizare la Curtea Constituțională, cu tot oprobriul public pe care și l-ar atrage în cazul în care legea pică testul constituționalității. Dar, în practică, îl avem vicepremier pe Vasile Dâncu, un fost lider social-democrat, iar unii membri ai Cabinetului cochetează cu intrarea în cursa pentru un mandat de parlamentar.
Dacă Executivul nu va sesiza nici el Curtea Constituțională, se va întâmpla, mai mult ca sigur, ce se întâmplă cu Legea dării în plată: va curge cu excepții de neconstituționalitate în procesele băncilor cu clienții. Iar magistrații CCR vor fi nevoiți să se pronunțe (poate de aceea economistul-șef al unei bănci declara, marți, că legea conversiei creditelor în franci elvețieni va dispărea „de Mărțișor”). Oricum, când se va pronunța Curtea, alegerile parlamentare vor fi demult trecute și niciun politician nu va mai fi luat la întrebări pe subiect.
Precedentele Croația și Ungaria. Tot politicienii care i-au plâns pe românii cu credite în franci au uitat să explice, eventual chiar de la tribuna Parlamentului, ce s-a întâmplat în cazul altor țări care au fost tentate să ia măsuri similare.
În Croația, după ce a fost adoptată, în septembrie 2015, o inițiativă care permite conversia în euro a creditelor în franci elvețieni la cursul din data acordării, s-au întâmplat următoarele: Comisia Europeană a cerut reconsiderarea legii, pe motiv că aceasta încalcă reglementările europene și se aplică retroactiv, după care a declanșat procedura de infrigement, în timp ce Guvernul croat a fost dat în judecată de o bancă la Centrul Internațional de Soluționare a Litigiilor de Investiții (ICSID) de pe lângă Banca Mondială.
În Ungaria, după ce băncile au fost obligate prin lege să facă conversia creditelor pentru locuință acordate în franci elvețieni, Banca Centrală a Ungariei a ajuns să pună la dispoziția băncilor circa 9 miliarde de euro, iar Comisia Europeană a lansat procedura de infrigement.
În plus, după cum a atras atenția Guvernul Cioloș, în punctul de vedere formulat la proiectul de lege adoptat marți de Parlament, Legea conversiei creditelor în franci, cuplată cu Legea dării în plată, se poate traduce prin instabilitate legislativă, ceea ce mai departe poate însemna înrăutățirea rating-ului de țară și costuri mai mari pentru statul român când trebuie să atragă bani din afară.
Datele reale. Potrivit ultimei informări a BNR, la nivelul lunii iulie 2016 erau 51.334 de persoane cu credite în franci elvețieni, cu aproape o treime mai puțin decât în noiembrie 2014 și la jumătate față de anul 2008. Din acestea, aproximativ 80% nu înregistrează întârzieri la plata ratelor mai mari de 60 de zile. Aceasta după ce, în perioada ianuarie 2015 - august 2016, în urma solicitărilor clienților, au fost realizate 24.391 de operațiuni de conversie.
Raportarea la momentul noiembrie 2014 este cu atât mai importantă cu cât proiectul legii privind conversia creditelor se află în dezbaterea Parlamentui, atenție, din februarie 2014! În iunie 2014, propunerea a trecut de Senat, iar de atunci a stat, până ieri, în mapele deputaților. Comisiile juridică și pentru buget trebuiau să depună raportul pe 18 septembrie 2014, dar au făcut-o de abia pe 11 octombrie 2016! În plus, pe parcursul șederii în Parlament, proiectul a ajuns să-i vizeze doar pe clienții cu credite în franci elvețieni, motiv pentru a se înmulți vocile care vorbesc despre discriminare (și iar ajungem la suspiciunile de neconstituționalitate).
Pentru politicieni, toate acestea par să conteze însă mai puțin spre deloc. Contează infinit mai mult că se pot lăuda timp de câteva luni că s-au luptat „să facă dreptate” („Prin această lege se face dreptate, în sensul că băncile trebuie să înțeleagă, societățile acestea multinaționale care vin la noi și cred că suntem doar o piață de desfacere sau o piață din care să își tragă profiturile, că în România există instituții care se luptă pentru dreptul cetățenilor și că Parlamentul României înțelege când trebuie să intervină. Trebuie să facem în așa fel încât oamenii să nu ajungă pe drumuri sau sclavii băncilor” - Virgil Guran, deputat PNL) și să „ofere o șansă” românilor („Am avut în vedere când am introdus proiectul să oferim românilor sufocați de datorii șansa de a-și începe o nouă viață împreună cu familiile lor. Toți cei care, peste noapte, s-au trezit cu ratele dublate sau triplate exclusiv din cauza fluctuațiilor de schimb valutar merită acest gest reparatoriu din partea noastră” - Ana Birchall, deputat PSD).
