Situația în care suntem îmi aduce aminte de momentele când eram la manșa Mig-ului sau în misiune în Congo. Incertitudinea care însoțește fiecare moment al misiunii face parte din modul de viață al oricărui militar. Percepeam riscul atât rațional, cât și emoțional. Și mai știam că nu aveam voie să facem greșeli, pentru că de noi depindea și viața altora. Vă sună cunoscut?
Astăzi, când toți cerem și așteptăm măsuri rapide, ferme, eficiente, ne confruntăm nu doar cu șocul pandemic, ci și cu perspectiva de a avea efecte în cascadă. Recesiunea economică va afecta calitatea vieții, instituțiile statului român și proiectul european, iar lista poate continua.
Este normal să ne pregătim pentru ce este mai rău. O altfel de normalitate, pentru care unii dintre noi, militarii, se pregătesc din timp de pace. Ei își asumă limitări și sacrificii pe tot parcursul vieții și sunt obligați să intervină atunci când situația seamănă cu scenariul cel mai negru.
Dacă din punct de vedere militar știm cum ar trebui să decurgă lucrurile, din punct de vedere economic Armata trebuie să afle de la guvernanți ce se va întâmpla cu bugetul alocat ei de acum încolo. Avem semnale că și aliații noștri din NATO au început să evalueze impactul unei recesiuni și nu mai devreme de această vară cu siguranță vom avea nevoie de o coordonare inter-aliată și o strategie comună.
Președintele Klaus Iohannis, pe bună dreptate, a solicitat o analiză a cheltuielilor. Doar așa ne putem pregăti pentru o criză economică. Iar eu susțin necesitatea analizei eficienței cheltuielilor bugetare de când am intrat în politică.
Săptămâna trecută încă nu se punea problema analizării cheltuielilor. Toți ne focalizam pe drama generată de această criză, pe acțiunile Federației Ruse de a trimite experți militari ca ajutor în Italia sau pe fenomenul ”infodemic”, dezinformarea bine orientată a Moscovei în țările afectate de COVID-19. Criza pandemică a adus noi riscuri de securitate, dar și riscuri financiare și economice. De aceea este important să avem o discuție despre ierarhizarea priorităților în domeniul apărării.
Știu că nici guvernele PSD de până acum, dar nici actualul guvern PNL nu au dorit o discuție sau o dezbatere deschisă și onestă pe marginea programelor majore pentru înzestrarea și modernizarea Armatei. În lungul șir de audieri ale guvernelor Orban am susținut constant să deblocăm acele programe gestionate catastrofic de PSD.
Iar în actualul context, al stării de urgență, cu atât mai mult trebuie să ne asumăm răspunderea politică pentru efectele care vor urma după o eventuală reducere a cheltuielilor bugetare în domeniul apărării.
Și trebuie să o spun clar: mă aștept la noi sacrificii din partea Armatei. Moștenirea guvernării PSD o știm. Programe blocate, politizare și cheltuieli haotice care acum generează efecte negative. Nici PNL nu se grăbește să învețe din lecțiile amare ale PSD-ului.
Au rezolvat ceva PSD și PNL în legătură cu situația Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară "Cantacuzino"? Promitea PSD-ul acum câțiva ani că vor fi angajați mai mult de 100 de cercetători în domeniul virusologiei, că Institutul va fi pus în funcțiune pentru a produce noi vaccinuri.
În ce stare este astăzi? Un institut care se zbate să își mărească capacitatea de reacție.
Din rămășițele cercetării și industriei militare, specialiștii au reușit să facă prima izoletă și avem semnale pozitive că vor produce și alte prototipuri medicale. A făcut PSD ceva pentru industria militară? Știți cât de tăcut a fost din octombrie anul trecut până în februarie anul acesta ministrul Economiei pe tema industriei militare din România? Vă spun eu: foarte tăcut și indiferent. Acum toți oficialii vor să facă poze cu izoleta în fața unui sediu coșcovit a ceea ce a mai rămas din Agenția Armatei pentru cercetare.
Aici suntem și realitatea nu poate fi cosmetizată.
În contextul rectificării bugetare, aș sugera guvernului liberal și domnului premier Ludovic Orban să analizeze modificările la bugetul Armatei prin prisma interesului național pe termen lung. Această criză va trece, iar Armata trebuie să rămână unul dintre pilonii de bază ai României.
În acest context, când luăm decizii pe timp de criză, propun să ne gândim la câteva obiective și principii care pot asigura o apărare credibilă pentru România:
1. Acum România s-a confruntat cu o criză de bio-securitate de nivel sistemic, global, dar nu știm cum va arăta următoarea criză. Profilul amenințărilor se diversifică, dinamica schimbărilor în sfera securității umane este accelerată, balanța de putere globală are noi tendințe. Incertitudinea sistemică este cuvântul de ordine în toate evaluările. Într-un asemenea context strategic, Armata este singura instituție care tratează integrat amenințările, indiferent de gradul lor de certitudine. Nu vorbim de o categorie vagă de riscuri și de un set de soluții mai mult teoretice de gestionare a riscurilor, ca în manual. Vorbim de un buget militar care trebuie să răspundă unei game mult mai largi de amenințări și, în consecință, de o planificare strategică care încorporează lecții dure din criza COVID-19. Abordarea integrată a amenințărilor înseamnă că Armata trebuie să fie gata să desfășoare misiuni pentru a apăra cetățenii români, teritoriul țării și integritatea statului român.
2. Armata trebuie să își păstreze și chiar să sporească toate capabilitățile necesare pentru a susține misiunile fundamentale de apărare națională, de contribuție la apărarea colectivă aliată și parteneriate strategice, de participare la misiuni de gestionarea crizelor și de sprijin pentru instituțiile statului. Chiar dacă pe termen scurt bugetul apărării se va resimți, trebuie să avem în vedere un plan de redresare pe 15-20 de ani.
3. Situația din aceste zile dramatice ne-a demonstrat că Armata a fost la fel de nepregătită din punct de vedere al mijloacelor și stocurilor ca și restul instituțiilor abilitate. O analiză comparativă a misiunilor Armatei în raport cu restul instituțiilor implicate în criza coronavirusului ne arată că Armata trebuie să contribuie decisiv, încă din faza de pre-alertă. Trebuie să asigurăm destul de multă flexibilitate în gestionarea bugetului Armatei. Avem nevoie de aceasta pentru a spori gradual stocurile și mijloacele cu care vom putea susține o gamă largă de misiuni pe teritoriul național încă din faze timpurii.
4 . Pe perioada stării de urgență sau de necesitate nu putem asigura funcționarea logisticii la nivel național fără implicarea Armatei. Fără o logistică militară modernă, Armata României nu are nici eficiența și nici viteza necesare, chiar dacă la nivel de pregătire ea este similară altor armate din NATO.
În fine, între atâtea elemente necunoscute ale ecuației strategice am și o certitudine. Credința mea profundă este că Armata știe cum să apere România. Acum, important este ca și guvernul să vrea.
