Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns
Concluzia din titlu a fost invocată de premierul Viorica Dăncilă, marți seara, pentru a răspunde criticilor președintelui la adresa Guvernului PSD-ALDE și la prestația prim-ministrului, în contextul Rezoluției PE, al raportului MCV și al preluării președinției Consiliului UE de către România de la 1 ianuarie 2019. Într-adevăr, premierul Viorica Dăncilă are dreptate. Situația actuală, în care coaliția PSD-ALDE a reușit să aducă România în mai puțin doi ani de guvernare, ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns. Motivele sunt, însă, cu totul altele decât cele înșirate de reprezentanții actualei puteri.
După rapoartele devastatoare pe care Parlamentul European și Comisia Europeană le-au făcut publice marți, consemnând oficial loviturile pe care coaliția PSD-ALDE le-a administrat statului de drept, sistematic și cu bună știință, din ianuarie 2017 încoace, puterea s-a mobilizat. Dar, nu pentru a explica românilor de ce au adus țara în această situație și nici pentru a spune ce vor face pentru a îmbunătăți lucrurile. Dimpotrivă.
De la Mircea Diaconu am aflat că europenii ar trebui să-și vadă de propriile probleme, nu să se preocupe de România, care este stat membru UE. De la ministrul Mihai Fifor am aflat că forurile europene ne cer „o justiție oarbă la abuzuri” și să ne încălcăm Constituția. De la Florin Iordache, artizanul nocivelor modificări la legile Justiției și la Codurile penale, am aflat că persoane „cu pretenții de expert” de la Comisia Europeană au „solicitări absurde”, „aberante”, care ar face să se blocheze întreaga Justiție din România. Pe seară, s-a activat și liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, care s-a întrebat mirat care or fi oare prevederile „care fac Comisia să creadă că România a făcut pași înapoi”. Apoi, la oră de maximă audiență, a fost trimisă în spațiul public Viorica Dăncilă, să ne spună ea, de la înălțimea funcției de marionetă a lui Liviu Dragnea, că „nu mai putem accepta ca românii să fie certați pentru ceea ce se face peste tot în Europa sau să li se ceară lucruri pe care nu le face nimeni în Europa”. Ca și cum nu Guvernele PSD-ALDE ar fi cele certate de PE și CE, pentru deciziile și acțiunile din ultimii aproape doi ani. Ca și cum peste tot în Europa ar fi în funcții de înaltă demnitate publică oameni condamnați penal, care, pentru a-și albi dosarele și a-și cimenta poziția și influența, au acaparat toate instituțiile statului și încearcă, prin orice mijloace și cu orice preț, să arunce în aer statul de drept.
Tot Viorica Dăncilă ne-a vorbit despre cum este încălcată suveranitatea țării, iar România nu beneficiază de tratament egal în UE, încheind că „trebuie să ne apărăm țara în fața unor nedreptăți”. Să remarcăm, încă o dată, cât de mult seamănă, discursurile politicienilor PSD-ALDE cu cele promovate de Kremlin, prin principalul instrument de propagandă?
Să vedem mai bine că fix cei care acuză acum Europa că solicită României să-și încalce propria Constituție și să sfideze Curtea Constituțională, prin renunțarea la modificările nocive votate de Parlament și validate de CCR, sunt primii dispuși să ignore Constituția României. Două exemple, doar de astăzi.
Primul se referă la intenția social-democraților de a contesta raportul MCV la Curtea Europeană de Justiție. Liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a venit cu o idee și mai glumeață: să fie contestat chiar MCV-ul („Raportul MCV nu este un act juridic, atenție! El conține niște recomandări. Deci, el nu poate fi atacat sau contestat în justiție. Ceea ce vă pot spune este că Mecanismul de Cooperare și Verificare, care este un instrument juridic, tehnic, el poate fi supus unei analize și eventual contestat”). Ce se va contesta - raportul sau mecanismul -, cine o va face și cum sunt lucruri secundare, atâta timp cât principala problemă pe care PSD-ALDE par să o ignore este că tocmai CCR a decis că statul român are obligația, în calitate de membru al UE, să aplice Mecanismul de Cooperare și Verificare și să dea curs recomandărilor formulate. Pe ce s-a bazat CCR când a stabilit acest lucru în 2012? Pe alineatul 4 al articolului 148 din Constituția României, care spune că „Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile alineatului 2”.
Al doilea exemplu, repunerea pe ordinea de zi a Camerei Deputaților și, în final, adoptarea proiectului care modifică Legea privind executarea pedepselor, în sensul introducerii posibilității de executare la domiciliu a pedepselor de până la un an de închisoare primite pentru fapte comise fără violențe. Or, Curtea Constituțională a decis, pe 18 septembrie, că proiectul de lege prin care majoritatea a vizat modificarea Legii 254/2013 este în întregime neconstituțional. Prin urmare, proiectul trebuia să iasă din procedura legislativă, nu să fie remodificat, iar oamenii lui Dragnea și Tăriceanu, dacă voiau cu tot dinadinsul să permită infractorilor să-și execute pedepsele lăfăiți pe canapeaua din sufragerie, trebuiau să vină cu un nou proiect de lege.
Care va să zică, cei care acuză UE că ne cere să călcăm Constituția în picioare sunt primii care țin cont de deciziile Curții Constituționale doar atunci când îi avantajează. Altfel, nu dau doi bani pe ele și pe Constituție.
Cât despre cât de bine este pregătită România să preia președinția Consiliului UE, contrar declarațiilor lui Klaus Iohannis - care ar trebui interpretate, potrivit Vioricăi Dăncilă, doar ca o încercare de dărâmare a Guvernului PSD-ALDE, de instalare a instabilității politice și a anarhiei -, să privim cu atenție la câteva declarații făcute de recent demisionarul ministru pentru Afaceri Europene Victor Negrescu: „Motivele au fost temeinice, argumentate și o dovadă de responsabilitate politică. Ar fi fost simplu să rămân în funcție și să trec nepăsător peste orice. Cred că s-a înțeles și sper ca măcar să se revină asupra deciziilor luate în ședința de Guvern (...) Sper ca plecarea mea din funcție să fie un semnal de alarmă privind necesitatea unui consens real în jurul Președinției României la Consiliul UE, dar mai ales că parcursul european al României trebuie să continue. Regulile, cutumele, valorile și practicile europene trebuie respectate pentru ca România să devină cu adevărat puternică în UE. Pentru mine toate aceste lucruri nu sunt negociabile”.
Ne explică vreun oficial român ce decizii s-au luat în Guvern încât omul lor a simțit nevoia să se sustragă din poveste? Și, mai ales, în ce mod pun ele în pericol „parcursul european al României”?
Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns...
