Alegeri decisive pentru Europa
MADRID – Discuțiile despre alegerile europene sunt întotdeauna asociate cu cu speranța unor schimbări dramatice care rareori se întâmplă. Însă alegerile din mai 2019 pentru Parlamentul European ar putea ieși din tipar pentru că pot hotărî rezultatul luptei dintre două viziuni despre Europa: progresul către o mai mare deschidere și interconectare sau revenirea la un naționalism îngust și dezbinător.
Alegerile precedente pentru Parlamentul European au fost precedate de promisiunea că votul va însemna ceva pentru electorat. Dar, cu toate schimbările structurale și instituționale care au avut avut loc, rezultatele au fost neconvingătoare.
În condițiile în care votanții nu sunt convinși că alegerile pentru Parlamentul European au un impact concret, vor domina calculele politice interne iar cetățenii își vor folosi votul - cei care vor binevoi să voteze - pentru a trimite semnale partidelor naționale și pentru a-i penaliza pe cei în funcție. Chiar dacă Parlamentul European a mai crescut în autoritate, prezența la vot la alegerile europene a scăzut constant din 1979, atingând un minim de 42,5% în 2014.
Însă anul acesta alegerile chiar contează. O coaliție tot mai organizată de forțe naționaliste ostile integrării europene - și, de fapt, valorilor europene - a început să câștige susținere și coeziune. Aceste forțe includ Fidesz în Ungaria, Partidul Lege și Justiție (PiS) în Polonia, Alternativa pentru Germania, Democrații Suediei, Liga Nordului din Italia, Adunarea Națională (fostul Front Național) a lui Marine Le Pen în Franța și Partidul Libertății condus de Geert Wilders în Olanda.
Partidele naționaliste și opoziția față de UE nu sunt fenomene noi. Însă aceste partide și-au intensificat cooperarea de la ultimele alegeri europene din 2014, mai ales pe tema migrației. În august, Primul Ministru al Ungariei, Victor Orbán, și Ministrul de Interne al Italiei, Matteo Salvini, au participat la un “summit” unde au chemat la formarea unui front unit împotriva viziunii pro-integrare a Președintelui francez Emmanuel Macron.
Dincolo de ironia evidentă a internaționalismului extremei drepte, această reunire a partidelor naționaliste într-o forță pan-europeană este extrem de periculoasă, nu în ultimul rând pentru că aceste forțe se grupează în jurul unui mesaj clar, puternic și, pentru unii, convingător. Ei susțin că, pentru a înfrunta provocările viitorului, Europa trebuie să se întoarcă la perioada mai puțin incertă în care frontierele țărilor suverane erau închise străinilor.
Nostalgia pe care își bazează acești lideri campania nu poate fi o bază pentru politici concrete fiindcă lumea pe care o descriu nu a existat niciodată. Dar cei care înțeleg beneficiile profunde ale unei Uniuni Europene deschise și orientate spre viitor nu reușesc să-și susțină viziunea într-un mod convingător. Și ei se concentrează pe trecut și citează adesea o listă de realizări. Dar versiunea lor pare tehnică și lipsită de viață. Pentru a convinge un public sceptic că forța Europei stă în cooperare, liderii europeni trebuie să se concentreze pe viitor. Nu se pot baza doar pe succesele din trecut. Avem pace și prosperitate și nu ne mai taxează pentru roaming, însă ce urmează în viitor?
“Mai multă unitate” nu este un răspuns adecvat, chiar dacă unii cred asta. În general, viziunile abstracte și grandioase nu sunt suficiente pentru a concura cu mesajul simplu și puternic al naționaliștilor.
Asta nu înseamnă însă că apărătorii Europei trebuie să preia vocabularul naționaliștilor ca să servească o agendă pro-europeană, așa cum a făcut Președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker când a cerut o “suveranitate europeană” (indiferent ce-o fi însemnând asta) într-o declarație recentă cu privire la starea Uniunii. Liderii pro-europeni nu pot crea o nouă viziune semănând cu naționaliștii. Dimpotrivă, ei trebuie să arate cât sunt de diferiți de aceștia.
Asta înseamnă combinarea idealurilor cu propuneri concrete de dezvoltare a Europei. Înseamnă să arăți de ce UE este cel mai viabil și atractiv mijloc de a duce Europa spre un viitor mai prosper. Înseamnă să demonstrezi că UE este mai bine echipată decât statele individuale să rezolve problemele actuale, mai ales într-o lume în care este tot mai necesară o masă critică a forței (militare, economice, demografice) pentru a avea posibilitatea de manevră. Și înseamnă să convingi cetățenii că UE, ca o comunitate de națiuni, oferă cea mai bună șansă de a întări stabilitatea economică, de a cultiva inovația și de păstra culturile Europei.
Macron a devenit reprezentantul acestei abordări. Însă prea des vocea sa este singulară; ceilalți apărători ai Europei aprobă în tăcere dar nu vor să-și asume riscuri politice. În lunile până la alegerile din mai, toți cei care cred într-o abordare europeană la problemele Europei trebuie să iasă în față. Campania electorală este abia la început, așa că este timp să schimbăm povestea și să punem Europa pe un curs spre o mai mare influență și prosperitate. Însă fereastra de oportunitate se închide rapid.
Dacă cei care înțeleg valoarea UE nu se trezesc rapid și nu răspund eficient adversarilor lor naționaliști tot mai uniți, va fi prea târziu. Europa este în fața unei decizii clare: vor merge împreună statele-națiune care o compun sau o vor lua pe drumuri separate, toate ducând spre mediocritate?
Vă vine să credeți sau nu, rezultatul următoarelor alegeri chiar contează. Pentru Europa, nu poate exista o miză mai mare.
