În timp ce noi ne ferim de amenințarea pandemiei în case, sunt famili pentru care „acasă" e locul de care trebuie să te ferești.
Global, datele susțin că violența domestică crește, e mai frecventă, mai severă și mai extinsă pe durata măsurilor de izolare. „Ştim că izolarea şi carantina sunt esenţiale pentru suprimarea COVID-19. Dar ele pot prinde femeile în capcană cu parteneri abuzivi", a spus și Antonio Guterres, secretarul general al ONU.
În cazul unei dezastru, replica „salvați întâi femeile și copiii" e cea cu care începe acțiunea de salvare, aici însă, în dezastrul pandemiei, femeile și copiii sunt cei mai expuși - nu virusului, ci unei mai vechi pandemii: violența în familie.
Un sfert din părinți oricum cred că violența fizică e o formă de educație și, poate, parte din „școala acasă", copiii nu doar că nu sunt feriți, dar nu mai au parte nici de „evadarea" la școală și nici alți adulți în afara părinților cărora să le poată spune prin ce trec.
Nici nu este dificil de prevăzut acest efect, familiile stau blocate în case, cu presiuni adiționale de teamă pentru propria sănătate, presiuni financiare, incertitudine ridicată și mecanisme sociale de sprijin din afara familiei diminuate în lipsa contactului social. Pentru multe familii este, poate, prima dată când trebuie să gestioneze munca și prezența copiilor în același timp, în același spațiu. Puțini dintre noi am petrecut atât de mult timp neîntrerupt împreună, fără a ne putea însă suspenda responsabilitățile din afara casei.
Niciunul dintre aceste lucruri nu pot fi scuze, dar devin uneori factori care acutizează fenomenul.
România nu este singura în fața acestei provocări, atât de extins e fenomenul încât Organizația Națiunilor Unite a îndemnat guvernele să ia măsuri urgente pentru siguranța femeilor în timpul pandemiei.
În Spania, numărul de apeluri la linia națională de urgențe a crescut cu 18% de la instaurarea izolării, iar Franța a raportat o creștere cu 30%. Niciuna dintre aceste țări nu s-a pregătit înainte de izolare pentru valul de violență în familie ce urma să vină, dar în mijlocul lui au luat măsuri. Și noi trebuie să acționăm imediat.
Ce soluții în regim de urgență pot fi implementate:
- Asigurarea în regim de urgență în hotelurile și pensiunile închise, pe perioada pandemiei, a unor adăposturi temporare pentru victimele violenței în familie. Câteva lucruri minimale sunt necesare: paza continuă, asistență juridică și psihologică, bunuri de bază (igienă personală, haine). Italia deja a instaurat măsura posibilității pentru primării să rechiziționeze hoteluri. Adăposturile, oricum puține, au deja colectivități și sunt create pentru a permite distanțarea socială, așadar, și de ar fi puține locuri disponibile, deși puțin probabil, intrarea unor noi rezidenți în comunitate are riscuri.
- Asigurarea unor materiale informative gratuite, afișate la vedere, cu linia telefonică gratuită cu nr unic 0800.500.333, disponibilă non-stop, la farmacii și în rețelele de hipermarketuri (care sunt puncte de contact în aceste zile), precum și prezentarea lor în discursurile publice ale președintelui și ale ministrului de Interne, urmărite în această perioadă de majoritatea cetățenilor. Jumătate dintre femeile din România nu știu că există o lege care le poate proteja și criza asta poate fi și fereastra de atenție în care drepturile și instrumentele de protecție ajung cunoscute de toți.
- Preluarea sesizărilor și prin SMS/whatsapp, pentru a permite sesizări mai dificil de reperat de agresor.
Instruirea patrulelor de poliție pentru a putea interveni la sesizări pe stradă și informarea lor despre cum pot ghida victimele. Franța și-a anunțat deja patrulele să fie în alertă pentru a sesiza asta. - Comunicarea clară că, pentru a părăsi un cămin periculos, este legală încălcarea restricțiilor de deplasare. Poate părea nenecesar, dar uneori victimele violenței domestice au și acces limitat la resurse financiare sau situații materiale precare, iar riscul unei amenzi de 2.000 de lei și „pedeapsa" ulterioară pentru pierderea banilor le pot descuraja. Includerea acestei informații în conferința de presă MAI. Și UK a avut această comunicare explicită deja.
- Convertirea celor 32 de centre de servicii sociale în regim de zi, 25 sunt centre pentru prevenirea și combaterea violenței în familie (16 publice și 9 private) și 7 sunt centre de informare și sensibilizare a populației (publice), unde nu mai pot presta activitatea tipică, în servicii de consiliere telefonică, pentru beneficiarii anteriori și cei noi.
România poate acționa acum având și argumentul celorlalte țări, dar cu atât mai mult trebuie să acționeze urgent și pentru că are câteva elemente specifice care fac provocarea mult mai mare:
Nu are infrastructură suficientă pentru adăposturile de urgență. Nici pe departe. Potrivit Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Bărbați și Femei (A.N.E.S.), la finalul lunii iunie 2018, existau doar 45 centre de primire în regim de urgență (37 publice și 8 private) în toată țara.
Are spațiu de locuit mic, uneori foarte mic. Oamenii stau înghesuiți în două, și în comunitățile sărace, într-o singură cameră, cu mic, cu mare. Acolo se mănâncă, se doarme, se ceartă, se muncește și nu ai unde pleca înainte ca o ceartă să escaladeze. Avem cele mai mici locuințe din UE și jumătate dintre familii stau cu prea mulți oameni în casă, uneori mai multe generații. Asta și fără pandemie e un factor care contribuie la stări depresive și deznădejde (studiu IRSOP)
Avem un mare grad de permisivitate socială și doar jumătate dintre femei știu că au o lege care le protejează, iar media în care apelează la poliție în cazul unor incidente violente este jumătate față de cea UE (17% vs 34%)
Una din patru femei a suferit violență din partea partenerului
În anul 2019, doar în primele șapte luni, au fost 23.000 de cazuri raportate.
Este important pentru oricine citește să știe că poate ajuta și imediat, dacă ești victimă sunând la 0800.500.333, linie telefonică unică pusă la dispoziție de ANES, destinată victimelor violenței domestice, disponibilă la nivel național 24h/24h, 7 zile/7 zile, și dacă sesizezi că cineva este în pericol sunând la 112 sau alertând un polițist din apropiere, polițiștii au cadrul legal să intervină imediat.
Jumătate din femeile care sunt ucise sunt ucise de parteneri domestici.
Lista de mai sus include măsuri urgente, pe fondul crizei, însă sunt necesare și reforme de profunzime și resurse adecvate pentru combaterea fenomenului: monitorizarea electronică a agresorilor, programe de relocare și reintegrare socio-economică, sisteme timpurii de alertă, fomarea personalului care interacționează cu victimele și mai puțină lașitate într-o societate care tratează asta încă drept normalitate.
