„Am 25 de ani, sunt voluntar de trei ani de zile la Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, fac munca de voluntariat pentru că am fost ajutat atunci când am avut nevoie și aș vrea și eu la rândul meu să ajut oamenii bolnavi.
Ionuț Ursu a ajuns într-un orfelinat la vârsta de patru luni, iar după patru ani a ajuns la un centru de plasament din Piatra-Neamț.
„Într-o casă de copii e foarte greu, când nu ai sprijinul moral, nu ai sprijinul acela matern. Erau și copii bolnavi și, cu banii munciți de la piață, de la diverse activități, tot timpul luam câte ceva dulce, câte o hăinuță. Ne jucam de-a școala și îi învățam pe cei mici alfabetul, să citească, să numere, să socotească, și drept recompensă era acel dulce care venea din munca mea”, povestește el.
Ionuț își amintește și de momentul în care a mers să-și cunoască mama.
„Am avut foarte mari emoții. Ea mi-a închis poarta și a spus că nu sunt copilul ei”, spune Ionuț.
Tânărul este student în anul al treilea la Facultatea de Geografie, Știinta Mediului. Vrea să-și dea licența și apoi să strângă bani pentru a putea da examen la Medicină.
„Am cursuri de dimineață de la 8 la 10, după aia la Ambulanță, după aia iarăși la cursuri și dupa aia iar gardă noaptea, de la 8 la 8 dimineața. „Mă gândesc că mă duc să salvez o viață... parcă uiți că ești obosit când resuscitezi un om și-ți apare pe defibrilator că are puls și începe cordul să își reia activitatea nu mai simți că ești obosit”, spune el.
„Când nu ai părinți care te susțin și nu ai alt suport decât pe tine trebuie să mergi înainte și să înveți. Să înveți cât mai multe. De aia îmi doresc să fac Medicina și în continuare, și dacă voi ieși medic, cu siguranță voi fi voluntar. Cred că voi fi voluntar pâna la moarte”, adaugă Ionuț.