Video Exclusiv INTERVIU. Kira Hagi vorbește despre familia ei și filmul dur în care joacă: „Tulburător!”
Kira Hagi, fiica fotbalistului Gheorghe Hagi, are 23 de ani și e actriță. A făcut actorie la New York și Londra și în curând o vom putea vedea pe ecrane într-un film românesc. E un film dur, „Între chin și amin”, al regizorului Toma Enache, un film despre tortura din închisorile comuniste și prigoana politică din cei mai negri ani ai regimului, un film despre „Fenomenul Pitești”.
La Pitești, în anii 50, intelectuali și alți oameni care se opuneau regimului comunist au trecut prin chinuri îngrozitoare și torturi de neînchipuit, încât moartea era o izbăvire și tocmai de aceea, călăii au avut grijă ca deținuții nici măcar să nu se poată sinucide.
Într-un interviu pentru Digi24, Kira Hagi a povestit ce a însemnat pentru ea acest film: dincolo de un rol greu și de aflarea unei bucăți întunecate din istoria noastră, pe care nu o știa - asta și pentru că nu se învață în școală -, pelicula i-a adus și o „vindecare”, o regăsire a legăturilor cu familia, în special cu bunicul ei, de la care a aflat povești neștiute despre suferințele din închisori ale rudelor.
Cum s-a apucat fiica lui Hagi de actorie. Sfatul tatălui: „Când ai o meserie, nu ești niciodată sărac”
„Am făcut și eu sport, am făcut și fotbal”, spune Kira Hagi, care mărturisește însă că actoria a atras-o de mică, încă din școală, când juca în piese de teatru. „Am început să scriu scenarii de mică, actoria a fost o parte din viața mea până când am realizat că vreau să o practic ca pe o meserie”, a explicat Kira Hagi. Recunoaște însă că tatăl său, celebrul fotbalist Gheorghe Hagi, ar fi vrut ca ea să facă tenis, iar fratele ei, Ianis, fotbal. „Am făcut și tenis, mi-a plăcut foarte mult, dar n-a fost pentru mine”, spune Kira.
Este important să te realizezi. Pentru că atunci prinzi încredere și când ai o meserie, nu ești niciodată sărac. Așa ne spunea tata. Ai o bogăție și sufletească și îți găsești menirea ta.
- De ce tatăl vostru a insistat să aveți meseria voastră, să aveți cariera voastră? a fost întrebată Kira Hagi.
- Pentru că e important să te realizezi. Pentru că atunci prinzi încredere și când ai o meserie, nu ești niciodată sărac. Așa ne spunea. Ai o bogăție și sufletească și îți găsești menirea ta, a răspuns Kira.
- Cum vezi toată povestea asta cu Viitorul, cu generația asta, familia extinsă, practic?
- Când vrei să investești în viitor, investești în cei tineri, pentru că ei sunt viitorul nostru și tata, de când eram foarte mică îmi spunea: eu în cei mici găsesc bucuria, ei sunt cei care o să ne facă fericiți. Noi ne-am făcut meseria, la timpul nostru, și pe mine m-au ajutat antrenorii când am fost mai mic, așa vreau să-i ajut și eu pe cei mici. M-a inspirat și pe mine, și pe Ianis să facem la fel, e explicat Kira, recunoscând că, la fel ca Ianis, uneori a avut parte de critici din partea tatălui.
„Noi nu înțelegem această meserie, așa că trebuie să te descurci singură”
Gheorghe Hagi a fost la toate spectacolele și filmele fiicei.
„Suntem o familie obișnuită, părinții mei m-au susținut în tot ceea ce fac, atât timp cât muncesc. Când le-am spus lor că vreau să devin actriță, mi-au spus: Noi te ajutăm și te susținem cât putem, dar să știi că noi nu înțelegem această meserie, așa că trebuie să te descurci singură”, a povestit Kira.
A fost în Anglia, a dat examen, a intrat la facultate acolo, apoi a primit o bursă și a plecat în America, la cea mai bună școală de actorie din New York. Kira spune că a avut un model de mică, o prietenă dragă, care a ajutat-o să facă primul curs în afara școlii și așa a început să joace în piese de teatru, la Teatrul Mic în București. Apoi, când a plecat, mentorul ei la școală a fost „o doamnă cu o inteligență extraordinară”, care a ajutat-o foarte mult să înțeleagă vulnerabilitatea omului. „Când înțelegi omul și nu-l judeci, creezi și un personaj mult mai profund, cu tot felul de plusuri și minusuri”, spune Kira Hagi.
Inima mea este aici, în România, și întotdeauna am vrut să am oportunitatea să practic meseria aici, în țară.
„Inima mea este aici, în România, și întotdeauna am vrut să am oportunitatea să practic meseria aici, în țară. Cum au fost și deținuții politic, cum a fost și bunicul meu, a crezut în România. Am avut și oportunitatea să mă întorc”, a declarat Kira Hagi întrebată de ce, spre deosebire de mulți dintre tinerii care pleacă în străinătate să studieze, s-a întors.
Kira Hagi nu știa despre Fenomenul Pitești, un „experiment tulburător”
Kira Hagi joacă în filmul „Între chin și amin” rolul surorii personajului principal. Ea mărturisește că la cei 23 de ani ai săi, i-a fost greu să intre în pielea personajului, într-un film atât de apăsător. „Personajul meu este o fată luptătoare, foarte modestă, care a luptat foarte mult pentru familia ei. A fost greu, pentru că eu nu știam despre Fenomenul Pitești, din păcate nu am învățat la școală, dar am descoperit datorită - și îi mulțumesc mult - lui Toma (regizorul - n.r.) ce s-a întâmplat în partea aceasta a istoriei României”, a declarat Kira Hagi în emisiunea „În fața ta”, unde a fost invitată alături de regizorul Toma Enache.
La 30 de ani de la Revoluție și căderea comunismului, în România nu se învață la școală despre Fenomenul Pitești. Mulți români - nu numai tineri, dar nici cei mai în vârstă - nu știu ce înseamnă această denumire și ce a presupus Fenomenul Pitești.
Imaginați-vă că mergem pe stadion la Arena Națională. Când ieși de acolo, trec puhoaie de oameni pe lângă tine, continuu, zeci de minute. Toți oamenii ăia au fost uciși în pușcăriile comuniste de după 1945 (Toma Enache, regizor)
„În memoria tuturor acestor oameni care au pătimit și au suferit în acele pușcării comuniste - au fost 44 de penitenciare pentru deținuți politici și 77 de locuri de muncă forțată, în care - statisticile diferă - unele dintre ele spun că au pătimit 3 milioane de oameni și au murit aproape 800.000, altele spun că mai puțini. Eu făceam o comparație: și dacă ar fi fost doar 50.000, imaginați-vă că mergem pe stadion la Arena Națională. Când ieși de acolo, trec puhoaie de oameni pe lângă tine, continuu, zeci de minute. Toți oamenii ăia au fost uciși în pușcăriile comuniste de după 1945”, a spus regizorul Toma Enache.
„Un experiment tulburător”, a completat Kira Hagi.
(VIDEO. Trailer „Între chin și amin”)
Kira Hagi și bunicul ei. „Momentul de vindecare”
- Kira Hagi, în familia voastră, povestea asta a închisorilor comuniste s-a spus? Ai vorbit cu tata, cu bunicul? a fost întrebată tânăra actriță în interviul acordat Digi24.
- Da, cu bunicul meu. Tatăl lui, străbunicul meu, a fost închis în lagărul de la Aiud. Și în timp ce filmam (bunicul o aducea pe Kira Hagi în fiecare zi, dimineața și seara, la Jilava, la filmări - n.r.), a fost un moment de vindecare între noi doi, în care el mi-a povestit despre viața lui și despre cum a suferit când tatăl lui era închis, a povestit Kira Hagi.
- Știai de povestea asta a familiei înainte de film?
- O știam, dar vag, foarte vag. Nu se vorbea foarte mult, pentru că este foarte dur pentru oricine care a trecut prin momentele acestea să aibă curajul să povestească despre aceste lucruri tulburătoare. Bunica mea, tot așa, unchiul ei, papu Cota, a fost închis la Pitești. I-am spus lui Toma...
- Am zis: Vreau să-l cunosc, dacă a fost și la Pitești... Am fost să-i iau un interviu, să-mi povestească din lucrurile întâmplate acolo și l-am și filmat și a rămas caseta - între timp el ne-a părăsit, nu mai trăiește, dar au rămas acele mărturii pe care ni le-a făcut atunci și m-a entuziasmat cum spunea, apropo de familie... se uita la soția lui, avea 80 și... nici nu știu, foarte în vârstă...și spunea: Uitați-vă cât de frumoasă e! Ca-n ziua în care am cerut-o de nevastă! L-a așteptat 10 ani, 12 ani de pușcărie, veneau cu declarații să spună că soția lui vrea să divorțeze, să divorțeze și el, și invers, și ei spuneau: Nu, nu, sunt sigur că soția mea mă așteaptă să ies de aici și n-o să divorțeze de mine niciodată. Și iată că au trăit până la adânci bătrâneți, cum se spune, împreună, a povestit regizorul Toma Enache.
Pentru mine a fost foarte important că bunicul meu a avut încredere și curajul să-mi povestească despre suferința lui. Nu e ușor să fim vulnerabili și să povestim despre momente din viața noastră când ne simțim forțați, umiliți. (Kira Hagi)
Bunicul Kirei Hagi (tatăl mamei ei) a fost foarte fericit că nepoata lui face parte dintr-un proiect care vorbește despre chinurile prin care au trecut acei oameni. Era foarte fericit că se povestește despre asta, despre Fenomenul Pitești, mai ales că tatăl său cunoscuse prigoana comunistă și fusese nu numai la închisoarea de la Aiud, dar și la Canal (Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde deținuții erau duși la muncă forțată - n.r.). „Pentru mine a fost foarte important că bunicul meu a avut încredere și curajul să-mi povestească despre suferința lui. Nu e ușor să fim vulnerabili și să povestim despre momente din viața noastră când ne simțim forțați, umiliți. A fost un moment care pe mine m-a impresionat foarte mult”, a mărturisit Kira Hagi.
La rândul său, regizorul Toma Enache a relatat că Kira Hagi i-a povestit despre acest moment și i-a spus că l-a simțit ca pe o împăcare și că de atunci parcă relația ei cu bunicul este alta. „După aceste deplasări împreună, dimineața și seara, la Jilava, relația lor este mult mai apropiată și m-a impresionat când mi-a povestit asta”, a declarat Toma Enache.
Acum, bunicul abia așteaptă premiera filmului, care va fi în octombrie.
„Un astfel de film nu este dorit în România”
Este pentru prima dată când se face un film artistic despre Fenomenul Pitești. „E uluitor de ce a trecut așa de mult timp, când te gândești ce povești de viață sunt acolo, ce oameni au trecut pe acolo”, spune regizorul Toma Enache. Unii dintre cei care au fost închiși la Pitești au scris cărți-mărturie - și numai titlurile lor ar fi suficiente ca să devină filme. Regizorul a observat însă că aceste cărți au început să apară după 2007, anul când am intrat în Uniunea Europeană, și crede că până atunci oamenilor încă le-a mai fost frică: dacă se întorc comuniștii?
Toma Enache mai spune că el a simțit că un astfel de film nu este dorit în România, fiindcă niciodată nu se aprobă finanțare. Pușcăria de la Pitești a fost cumpărată de o persoană privată și transformată în memorial, pentru că altfel se dărâma și se făceau blocuri.
M-am documentat puțin, am citit cartea dlui Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării, o carte foarte grea, pe care n-am citit-o seara, pentru că sunt scrise acolo niște mărturii nu doar șocante, ci urâte.
Pelicula „Între chin și amin” a fost filmată în Fortul Jilava, inclusiv în camera de tortură, și la Corbu. În film, șeful pușcăriei este actorul Constantin Cotimanis, pe care Kira Hagi îl consideră genial.
„Eu am ales actorii pe care îi prețuiesc, nu era nevoie numai de un actor bun, ci și de unul care să adere la tot efortul pe care îl făceam: să stai în mucegai, în umezeala de la fort”, a explicat regizorul Toma Enache.
„Nu cred că am realizat dimensiunea acestui proiect până nu am fost pusă în fața camerei. M-am documentat puțin, am citit cartea dlui Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării, o carte foarte grea, pe care n-am citit-o seara, pentru că sunt scrise acolo niște mărturii nu doar șocante, ci urâte”, spune Kira Hagi.
„Bunicul meu spune că sunt cinci degete la o mână și nu sunt două la fel. E important să înțelegem că oamenii nu pot fi la fel, fiecare are locul lui, munca lui, e foarte important să învățăm să apreciem omul”, spune Kira Hagi apropo de „uniformizarea” pe care o doreau comuniștii.
Cine mai joacă în film. Printre actori, și fiul lui Ilarion Ciobanu
În film mai joacă Ion Dichiseanu, Cezara Dafinescu, Victoria Cociaș, dar și Ioachim Ciobanu, fiul lui Ilarion Ciobanu.
„Avem mai mulți actori tineri, foarte, foarte talentați, Ciprian Nicula și Vali Popescu, care este rolul principal masculin, Ana Pârvu - termină școala de teatru în Anglia, deci a fost o întâlnire între o generație de actori tineri, pentru că cei arestați erau foarte tineri și atunci personajele principale era obligatoriu să fie tineri. Ea (Kira) este alături de cei doi frați, Nicula și Vali Popescu, este sora lor și veți vedea ce se întâmplă cu personajul ei, Tana, pe care îl interpretează în direcția pe care mi-am dorit-o. Se vede într-un fel școala de film americană, pentru că a lucrat mult cu camera și se vede asta, ușurința cu care apare în fața camerei, și înțelege foarte repede ce-i spui, ce ar trebui să facă”, a detaliat regizorul Toma Enache. „Este un film românesc, care spune o poveste de dragoste, care se întâmplă în cea mai cruntă perioadă din istoria recentă a României”, a precizat regizorul.
„Subiectul, povestea, actorii, muzica, totul corespunde, pentru ca foarte mulți oameni să-și dorească să vadă acest film în cinema”, a adăugat el. Regizorul le promite oamenilor că nu vor ieși dezamăgiți de la acest film.
Premiera are loc la 1 octombrie, la cinema Pro, iar filmul va intra apoi în cinema în mall-uri și va fi promovat și printr-o caravană care va merge în 18 orașe din țară, avându-i alături pe o parte dintre actori.
La limita paranormalului. Energiile negative de la Jilava
În film există, evident, scene care au fost greu de făcut. „Vă spun că la Jilava erau - cred în chestia asta - energii foarte negative, dar și energii foarte pozitive. În prima săptămână, n-am reușit să filmez nici un sfert din ceea ce ne propusesem. Și totuși, am terminat toate filmările exact în perioada pe care ne-am propus-o: cinci săptămâni, la Jilava. Ceea ce nu s-a făcut în prima săptămână, s-a făcut începând din a doua și am reușit să terminăm filmul și să nu renunț la nimic din ceea ce îmi doream să filmez, că au fost scene de bătaie, de luptă, dialoguri în camera de tortură. Și se schimbau și locurile din interiorul pușcăriei. Era așa: cum ne mutam, nu mai mergea nimic, dacă puteți să credeți așa ceva. Nu înțelegeai de ce, că lumina, că nu s-a aprins aia, era ca și cum ai avea emisiune de la 1 la 5 și e ora 4 și nu s-a filmat nimic. După care lucrurile mergeau bine. Ne mutam, iarăși nu mai mergea nimic. Asta a fost de cel puțin 7 ori, au fost șapte locuri din pușcărie diferite, la intervale diferite”, a povestit regizorul Toma Enache.
Când era ceva dificil, o trimiteam pe Kira, care când zâmbea, se calmau toate spiritele și toate lucrurile începeau să funcționeze.
El spune că Kira Hagi a adus o latură pozitivă pentru întreaga echipă. „Dacă aveam discuții, ceva, o trimiteam pe Kira, pentru că pe lângă faptul că a jucat și a interpretat rolul Tanei, a fost și second-idea, adică s-a oferit să ajute echipa în zilele în care nu are de filmat ca actriță și când era ceva dificil, o trimiteam pe Kira, care când zâmbea, se calmau toate spiritele și toate lucrurile începeau să funcționeze”, a relatat regizorul.
„A fost foarte obositor, pentru că toată lumea și noi, actorii, a trebuit să interpretăm niște roluri care ne-au consumat atât psihic, cât și fizic”, mărturisește Kira.
Totul se întâmpla cu repeziciune, încât la un moment dat, și regizorul a avut un moment de îndoială: Mă, cu ce bâtă dau? „Țipau așa de tare, că am crezut la un moment dat că cineva are o altfel de bâtă decât cea cu care trebuia să dea (o butaforie - n.r.), pentru că aveam și bâte de lemn-lemn, nu erau numai cele de butaforie. Eram îngrozit, pentru că urlau atât de tare, încât am crezut că sunt bătuți pe bune, eu care filmam și știam scena. Am zis măi, dar totuși țipă prea... adică totul părea atât de natural, încât chiar am crezut că îi lovește cu ceva de țipă așa de tare. Dar ei interpretau cum trebuie”, a povestit Toma Enache.
Ce le-ar spune Kira Hagi colegilor americani care poartă tricouri cu Che Guevara
„Generația mea nu știe despre acest fenomen și din păcate, nici eu nu știam, dar bunicul meu a trecut prin acest calvar și el mi-a povestit. A fost foarte impresionant și da, sunt mulți și aici din țară, și din America care vor să vină să vadă filmul”, spune Kira Hagi.
Filmul e făcut din bani privați, cea mai mare parte fiind ai regizorului. „Mi-e și jenă să spun cât a costat, pentru că arată ca și cum a costat foarte mult, dar filmul a beneficiat de un parteneriat pentru filmările din Fortul Jilava și primit sprijin inclusiv de la Muzeul de Istorie a Comunismului din Brașov și de la o serie de parteneri și alți oameni”, a spus Toma Enache.
„Sută la sută acest film merită proiectat în școli, pentru că e important să înțelegem, mai ales generația mea, ce s-a întâmplat în perioada asta neagră din istoria României, pentru a nu se repeta. E uluitor cum generația mea nu știe”, a declarat Kira Hagi.
Sută la sută acest film merită proiectat în școli, pentru că e important să înțelegem, mai ales generația mea, ce s-a întâmplat în perioada asta neagră din istoria României, pentru a nu se repeta. E uluitor cum generația mea nu știe.
- Colegilor tăi de la Los Angeles, cu iPhone-ul în urechi și cu tricouri cu Che Guevara, ce le-ai spune despre comunism? a fost întrebată Kira Hagi în emisiune.
- Le-am spus foarte multe despre comunism când am fost acolo, pentru că ei nu știu. Cred că ei sunt foarte naivi, nu realizează ororile care s-au întâmplat în întreaga lume, nu doar în România, și ce efecte a avut comunismul în mai multe țări. Este important să înțeleagă cât de dură este realitatea când vine vorba despre comunism și ce traume a cauzat comunismul multor familii, a spus Kira Hagi.
- Cred că nici noi n-am înțeles, adaugă regizorul Toma Enache. Eram la țară, la Kogălniceanu, frumos, noi știam că atunci sunt în beciuri oameni bătuți și omorâți? Habar n-aveam! Habar n-aveam!
Urmăriți mai jos interviul acordat de Kira Hagi și Toma Enache emisiunii „În fața ta” de la Digi24. Emisiunea, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, se difuzează în fiecare sâmbătă și duminică de la 14:05.
Redactor: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
