Irina Margareta Nistor: L-am cunoscut pe omologul meu baltic. Traducea cu nasul prins cu un cârlig de rufe
Vocea Irinei Margareta Nistor a ajutat o generație, în primii ani după Revoluție, să crească cu filme străine pe care nu le văzuse până atunci. Dar în amintirea publicului Irina Margareta Nistor rămâne deopotrivă și printr-o ipostază oarecum anecdotică, adesea ironizată: în filmele americane, atunci când se înjura copios, traducerea Irinei Margareta Nistor era invariabilă: „Du-te naibii!” sau „Sfinte Sisoe”. Asta, deși traducerea nu era una oficială, ba chiar se făcea în clandestinitate în anii 80. Irina Margareta Nistor a explicat într-un interviu pentru Digi24 de ce a ales această manieră de a traduce înjurăturile.
- Ce v-a oprit să traduceți înjurătura cu o înjurătură în românește? a fost întrebată Irina Margareta Nistor în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
Irina Margareta Nistor, critic de film: Educația! În primul rând că în orice limbă străină, primul lucru care te învață orice golănel care e în jurul tău sunt înjurăturile. Deci, tu știai exact ce spuneau ei, orice public știe exact ce spuneau. În al doilea rând, la noi în casă nu se înjura, nu se înjură. Și în al treilea rând, un lucru pe care îl știe mai puțină lume și chiar de fiecare dată îl subliniez, pentru că e foarte important: nu era vorba de o chestie de cenzură aici, era vorba de închisorile comuniste, inclusiv în Fenomenul Pitești, unde una dintre formele de tortură era să fie puși să se înjure între ei deținuții, să-și înjure mama sau rudele care muriseră și sistemul ăsta a continuat să existe până în 1987, odată cu Revolta de la Brașov, și ascultați-i pe martorii de atunci - s-a făcut un film despre povestea de acolo, „Doi ani prea devreme” s-a numit filmul, cu o grămadă de premii între timp - care spun așa: Bătaia ca bătaia, dar când ne înjurau sau ne puneau să ne înjurăm ne durea cel mai tare!
- Și dvs știați asta la momentul respectiv?
- Din păcate da, am avut rude la Canal, așa că știam foarte bine povestea asta și-am zis: vocea mea nu va fi niciodată vocea unui torționar! (...)
Acolo (în filmele americane) am impresia că e mult mai realist, că într-adevăr lumea așa își vorbește, părerea mea e că publicul, în sală, de multe ori râde, dar e un râs jenat. Pe de altă parte, e foarte complicat, dacă ești cu un copil sau cu cineva mai mic care că sigur va imita. La rândul lor, americanii la un moment dat... există un film în care de câte ori se înjură se pune un ban într-un borcan, ceea ce n-ar strica nici la noi, cred că am mai face o bancă paralelă numai pentru înjurături. Știu, nu e foarte frumos ceea ce am să spun, dar dacă măcar o dată li s-ar întâmpla ceea ce spun, n-ar mai repeta înjurătura niciodată. (...)
Nu mi se pare că în asta constă firescul. De exemplu, Corneliu Porumboiu a făcut „Polițist, adjectiv”, unde e o lume relativ interlopă, plus o lume a poliției. Nu e nicio înjurătură în tot filmul. Deci, se poate. Și filmul e foarte credibil.
Ce se cenzura în filmele americane la TVR înainte de 89
Înainte de 1989, Irina Margareta Nistor a lucrat la televiziunea națională, unde uneori se mai dădeau și filme americane sau desene animate, dar aproape întotdeauna cenzurate. Întrebată ce-și mai amintește că se tăia, Irina Margareta Nistor a amintit de scenele de sex. „Deși era absurd, atâta vreme cât Ceaușescu avea o grămadă de copii, nu știu, probabil că la ei copiii se coproduceau altfel”, a comentat ironic criticul de film.
„Nu numai scenele, să zicem, foarte decoltate - și care acum bineînțeles că abundă, că iarăși am trecut în partea cealaltă, inclusiv pe scenele de teatru -, dar era orice sărut, de exemplu, nu trebuia să aibă mai mult de 3 secunde - nu știu ce-i speria inclusiv în povestea asta, probabil vreo amintire de-a lui de când studiase la Moscova și se pupa cu vreun Brejnev careva pe acolo, nu-mi dau seama exact de unde pornea chestia asta -, dar și tot ce însemna biserică, tot ce însemna preoți, tot ce înseamna Dumnezeu, de exemplu se spunea „Cel de sus”, n-am înțeles niciodată de ce, pentru că este mult mai frumos decât Dumnezeu, practic îl urcai și mai sus. Scenele cu mâncare dispăreau total, încăperile foarte mari, pentru că trebuie să nu uităm că pe vremea aia existau blocurile alea confort I, II, III, cămăruțele foarte mici, deci orice era un interior dintr-ăsta mult prea vast, inclusiv în Dallas, trebuia să dispară, piscine, chestii, nici nu se punea problema, iar povestea cu mâncarea era inclusiv la desenele animate unde, evident, Tom și Jerry se aleargă tot timpul după o masă plină de bunătăți. Astea toate trebuiau sub o formă sau alta să dispară, iar filmele americane erau majoritatea de-astea cu șomaj, cu mină, dintr-astea foarte sumbre”, a povestit Irina Margareta Nistor.
Libertatea controlată a casetelor dinainte de 1989: „Bă, care m-o turna?”
Irina Margareta Nistor crede că „libertatea casetelor” înainte de 1989 a fost una controlată de Securitate. „Nu mi-am pus problema atunci, mărturisesc că eram extrem de egoistă, eram fericită că exista inginerul Zamfir care aducea filmele alea, eu le puteam vedea, le mai și traduceam - că-mi face plăcere să dublez, chiar dacă sunt împotriva dublajului, adică în capul meu, orice film văd și-acuma încerc să găsesc variante pentru română”, a spus Irina Margareta Nistor.
Cu alte cuvinte, regimul dădea drumul la filme, în underground, ca să dea senzația oamenilor că trăiesc o ușoară libertate, pentru a nu se gândi la alte prostii. „Asta, între altele, dar și pentru a crea, zic eu, senzația de frică, pentru că toată lumea când meargea în blocurile alea, tot timpul se întreba fiecare: Bă, care m-o turna? Precis e unul pe aici. Și tot îți dădea senzația asta. Sau din când în când apărea câte un milițian”, a spus Irina Margareta Nistor.
Întrebată dacă pe ea a turnat-o cineva, criticul de film a mărturisit că habar nu are, pentru că nu a avut curiozitatea să-și consulte dosarul, dar este foarte probabil să se fi întâmplat. „Nu vreau să știu. Mă tem să nu...(...) Știu că a existat o chestie foarte nostimă, care n-avea neapărat legătură cu asta. În Polonia, am fost până în 1989, se făcea o selecție de filme. Și am fost la un hotel unde dimineața aveam dreptul să comandăm absolut ce voiam din meniu. Și în meniu era și înghețată. Și eu am comandat înghețată, eram cu încă două personaje. Aștia au zis: păi de ce comanzi înghețată? Treaba voastră, putem să comandăm orice. Am stat aproape o săptămână. După două-trei zile au început să comande și ei. Când ne-am întors - întotdeauna îți cereau o chestie de-asta: ce ai făcut, cu cine te-ai întâlnit, erau informările absolut obligatorii când călătoreai, care n-aveau legătură cu..., deci ai văzut filmul cutare, ai stat la hotelul cutare, nu știu ce. Și în informarea unuia dintre ceilalți scria: Nu e o bună comunistă, că mănâncă înghețată dimineață! Deci ca să văd copilării de-astea, și când zic copilării zic infantilism d-ăsta, ce rost avea? Nu!”, a explicat Irina Margareta Nistor.
Sistemul casetelor ilicite, în toate țările comuniste. Omologul baltic traducea cu nasul prins cu un cârlig de rufe
Pe de altă parte, ea a povestit că mult mai târziu a înțeles și chiar a descoperit, dar foarte recent, că sistemul cu casetele cu filme occidentale care circulau underground a existat în absolut toate statele comuniste. „A existat în Cehia, în Polonia, în Bulgaria, în Rusia, unde erau chiar doi traducători, că Rusia e întinsă, în țările baltice, absolut peste tot. Sunt singura femeie. Mi-am cunoscut omologul din țările baltice, care era foarte nostim, ne-am cunoscut în 95, la Strasbourg, și ăsta povestea foarte convins că el a tradus tot timpul cu un clește, cu un cârlig de rufe, pe nas, ca să nu-l recunoască KGB-ul! Îți dai seama, KGB-ul știa exact”, a spus Irina Margareta Nistor.
Între „scenariul pe care mi l-am făcut eu în minte în 89, când am avut impresia că totul se va schimba extrem de rapid și bineînțeles că l-am bombănit împreună cu toți ceilalți pe Brucan când a zis 20 de ani - cred că a mâncat un „0”, dar asta este - și ce s-a întâmplat după aceea e o diferență foarte mare, dar sunt câteva date din ceea ce vedeam eu în 89, de exemplu faptul că putem circula, pentru mine rămâne unul dintre lucrurile cele mai importante. Pe de altă parte, senzația despre care discutam mai înainte, că oamenii erau lăsați să vadă filmele și pentru senzația asta de „oricând mi se poate întâmpla ceva rău”, a rămas, am rămas cu o teamă: dar ce-o fi gândit de fapt? ce-o fi ascuns în spatele...A rămas o oarecare teamă la nivel de țară și chiar la nivel de generații foarte tinere, care nu au prins până în 1989. Asta mi se pare una dintre marile drame”, a mărturisit Irina Margareta Nistor ce crede despre epoca prezentului.
Citiți și: OSCAR 2019. Pe ce filme mizează Irina Margareta Nistor
Ce spune Irina Margareta Nistor despre porecla "Margarina"
Irina Margareta Nistor și bărbatul misterios care a fost iubirea vieții ei
Urmăriți interviul complet în materialul video de mai sus.
Emisiunea „În fața ta”, realizată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, se difuzează în fiecare sâmbătă și duminică, de la 13:30, la Digi24.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
