În anii comunismului, din 1968 până în 1989, Republica Federală Germania a răscumpărat de la statul român aproape 300 de mii de saşi şi şvabi. Negociau ,,tranzacţia", un ofiţer de Securitate şi, din partea Germaniei, avocatul Heinz-Günter Hüsch.
„Este geanta în care se aflau banii. În această servietă pe care am folosit-o încap 6 până la 6,5 milioane de mărci germane”, a spus Heinz-Günter Hüsch, avocat.
Sumele pe care statul român le cerea pentru eliberarea vizelor de plecare definitivă variau în funcţie de pregătirea celor care plecau în RFG. Un muncitor necalificat ,,costa" 1.800 mărci, un licenţiat avea un preţ de şase ori mai mare. Acţiunea umanitară de răscumpărare a fost coordonată de ministrul de Interne de atunci, Hans-Dietrich Genscher.
„Interesul nostru era să-i ajutăm pe acei oameni. Pentru noi, aceasta era Legea Supremă”, a declarat acesta.
Etnicii germani ajunşi în RFG au scăpat de dictatură, dar au fost întâmpinaţi de curizitatea serviciilor secrete. Cu toţii au fost interogaţi de ofiţeri de securitate germani şi americani, care voiau să ştie care este situaţia din România. Erika Lazar a plecat în RFG în 1983. România şi Banatul rămân în inima ei.
„ Am fost singura ţară din blocul estic în care am avut libertatea de a vorbi limba maternă, germana”, a spus aceasta.