Până nu demult, puţini auziseră de Saschiz şi şi mai puţini îl vizitaseră. În ultimii ani, Prinţul Charles al Marii Britaniei şi-a făcut un obicei din a vizita Saschizul, iar asta a ajutat din plin la promovarea comunei cu doar 2000 de locuitori.
Alin Pora, angajat al Centrului de Informare Turistică: „Comuna Saschiz este în patrimoniul UNESCO din anul 1999, este atât satul Saschiz plus Biserica fortificată şi turnul. Saschizul apare pentru prima dată în izvoarele istorice în jurul anului 1309.”
Sfârşitul evului mediu a fost perioada în care Saschizul rivaliza chiar şi cu Sighişoara. Biserica Evanghelică, construită la sfârşitul secolului al XV-lea de către coloniştii saşi din localitate, îi adăposteşte şi acum la slujbe pe enoriaşi, chiar dacă de-a lungul timpului a fost victima incendilor şi războaielor. Orga bisericii, adusă în secolul al 16-lea, funcţionează încă, iar concertele de orgă sunt demult o obişnuinţă. Biserica este deschisă spre vizitare din luna martie, iar biletul de intrare costă 4 lei. În apropierea bisericii puteţi admira Turnul cu Ceas, cu ţiglă smălţuită şi colorată, ridicat după modelul celui cu acelaşi nume de la Sighişoara.
Alin Pora, angajat al Centrului de Informare Turistică: „Turnul cu Ceas avea un rol de apărare, dar făcând comparaţie cu turnul din Sighişoara, pentru că are patru turnuleţe mai mici avea şi drept de judecată.
De pe un deal împădurit, Cetatea Veche veghează asupra satului.
Alin Pora, angajat al Centrului de Informare Turistică: „Cetatea fortificată apare undeva în secolul XIV. Atunci este etapa finală la construcţia acestei cetăţi au contribuit șapte comune din zonă. Reprezenta un punct foarte important, strategic. O legendă spune că fiecare trecător care avea şansa să treacă prin localitatea Saschiz trebuia să ducă un car cu pietre la cetate, altfel nu avea voie să treacă.”
Odată cu creşterea popularităţii micii aşezări din inima Transilvaniei, în zonă au fost amenajate tot mai multe pensiuni. Toate păstrează specificul săsesc.
Lidia Stoichiţescu, proprietara unei pensiuni: „A fost o casă săsească pe care noi am cumpărat-o în 1999. Locuiau două familii, tată şi fiu. A fost construită în 1814, iar noi am renovat-o. Din podul casei am făcut cinci camere. Din afara ţării avem olandezi, englezi, nemţi, am avut acum şi o familie din India care şi-a făcut rezervare. ”
O noapte de cazare într-o astfel de pensiune costă 100 de lei, fără mic dejun inclus. În curtea pensiunii, oaspeţii primesc o lecţie gratuită de istorie.
Lidia Stoichiţescu, proprietara unei pensiuni: „Majoritatea de la săteni: joagăr, burghiu, lingurile acestea de lemn, am avut şi un cazan mare pe care îl foloseau la gemuri, pentru paine, leagăn pentru copii, scăunel pentru copii.”
Mai mult, tinerii satului au accesat fonduri europene şi au transformat moştenirile de familie în pensiuni.
Monica Pora, proprietara unei pensiuni: „Casa a aparţinut strămoşilor şi m-am gândit că singura variantă de a salva moştenirea familiei, povestea, a fost să o transformăm într-o mică pensiune. ”
Numărul turiştilor din zonă a crescut de la un an la altul. Dacă în 2011 doar 6000 de turişti ajungeau la Saschiz, anul trecut localitatea a fost vizitată de aproape 12 mii de oameni.