„Eu sunt convins că e ultima generaţie care sunt din punct de vedere tradiţional nişte păstrători de rost românesc. Următorii nu mai au cui să dea mai departe. Sunt plecaţi prin Italia, Franţa sau mai ştiu eu pe unde şi dacă au mai rămas unii pe aici sunt pe la oraşe. Satul nu mai e interesant deloc. E muncă la sat. Nu te-ncurci la sat. Ca să supravieţuieşti”, spune Răzvan Voiculescu.
Un sat românesc aflat la apus, în care tradiţiile meşteşugurile şi arta de a duce mai departe poveştile dar şi datinile locului nu s-au pierdut. Şi asta pentru că, în satul tradiţional, păstrătorii de rost trăiesc după un altfel de timp..
„Ei sunt ultima generaţie pe care timpul încă nu i-a depăşit. Adică ei încă îl stăpânesc, fac lucrurile în timpul pe care şi-l dedică. Ăsta e un lucru pe care noi complet l-am pierdut. Ei, în continuare, îşi păstrează o profunzime care pentru noi ar trebui să fie un exemplu”, povesteşte fotograful.
Cât de mult poate schimba un astfel de proiect viziunea publicului asupra tradiţiilor româneşti?
„Eu mă adresez unei pături foarte mici de încrezători. Singurul lucru pe care aş putea spune că ar fi cu plus este că poate câştig câţiva adepţi la acest rost”, afirmă Răzvan Voiculescu.
O viziune optimistă, un mesaj pe măsură. Mai multe despre păstrătorii rost-ului românesc, dar şi despre căutătorii lui, în reportajul video.