REPORTAJ. Drumul dulce al biscuiților

În cea mai mare fabrică de biscuiţi din România, o echipă Digi24 a văzut cum se transformă tone de făină şi zahăr în desertul cunoscut de toţi românii.

Biscoti înseamnă în italiană copt de două ori. În fabrica de lângă Bucureşti biscuiţii sunt copţi la trei temperaturi diferite, pentru ca gustul să fie şi mai bun, spun angajaţii. 15 tone de făină şi trei tone de zahăr sunt transformate zilnic în peste 50 de sortimente de biscuiţi. După ce făina este cernută şi toate ingredientele sunt amestecate, un bulgăre uriaş de cocă ajunge pe banda rulantă. Aluatul este elastic şi bine frământat. Aşa că de aici până în cuptor, acolo unde le place biscuiţilor cel mai mult, nu mai este decât un pas.

„Există o bandă transportoare care preia biscuiții ștanțați și intră la coacere”, explică Ramona Sandu, şef calitate.

La ieşirea din cuptoarele de 50 de metri şi după ce s-au copt la 180 de grade, biscuiţii nu sunt lăsaţi de capul lor, pentru că unii ar putea fi mult mai rumeni decât şi-ar dori cumpărătorii.

„Trebuie să corespundă din punct de vedere al culorii, al mirosului. Trebuie luate dimensiunile. Fiecare sortiment are diverse dimensiuni”, spune Daniela Dobra, control tehnic.

Şi dacă tot sunt măsuraţi cu şublerul pentru a fi ca la carte, biscuiţii mai fac un popas în drumul spre magazin. Trec pe la laborator, unde sunt pisaţi la propriu şi verificaţi pe toate părţile, pentru a nu strica bucuria împătimiţilor de prăjituri cu margini vălurite.

Afacerea merge tot mai greu

În câteva ore, biscuiţii iau drumul magazinelor. Şi asta pentru că în apropierea sărbătorilor livrările abia dacă fac faţă cererii, iar unii biscuiţi pleacă spre magazine imediat după ce s-au răcit. Luna trecută, 350 de tone de biscuiţi au ajuns de aici în toată ţara, însă afacerile merg tot mai greu în România. O spune un investitor turc care a venit în ţara noastră acum 20 de ani, dar care se simte îngenuncheat acum de taxele prea mari.

„Când am început, în 1996, era minunat...acum dacă o salvăm astăzi, este bine”, spune Halil Bulut, director general la o fabrică de biscuiţi.

Grijile, impozitele şi criza financiară sunt îndulcite însă de zahărul pudră, uleiul de palmier şi esenţa de rom. Adică, de ingredientele unei afaceri de milioane de euro pe care, în ciuda greutăţilor, Halil Bulut spune că nu o va vinde niciodată. Şi asta pentru că are o vorbă: gustul amar trece, dar biscuiţii cu cremă rămân.