Pristol, satul de la hotarul a trei țări. Românii, bulgarii și sârbii s-au înțeles mereu în românește
Piatra de hotar dintre cele trei țări a fost amplasată în dreptul Timocului, râu ce străbate Serbia și se varsă în Dunăre exact în dreptul localității românești Pristol.
De o parte și de alta a fluviului, și în Bulgaria, și în Serbia trăiesc comunități de români. Deși în linie dreaptă între cele trei localități nu este mai mult de un kilometru, diferențele există. Singurul element comun este limba. Toți vorbesc un dialect oltenesc arhaic.
„Româneşte. Limba Română. Şi ei vorbesc româneşte şi noi. Nu e chiar la fel. Voi spuneţi "barcă". Noi spunem luntre. Sunt vorbe care nu sunt... dar ne înţelegem”, spune un localnic din Vrav, Bulgaria.
„Asa suntem noi toți aicea, noi în școală învățăm sârbește. Aicea tot româneste acasă. Noi suntem sârbi numai la carte, dar nu așa”, arată un localnic din Bucovcea, Serbia.
Sunt multe povești despre cum locuitorii din cele trei sate au interacționat de-a lungul vremii. Bătrânii își amintesc de hore în ostrovul din mijlocul Dunării, de pescari ce vorbeau peste fluviu, dar și de sârbii veniți de sărăcie în România. Și bineînțeles de micul trafic din vremea lui Ceaușescu, când în Serbia se găseau de toate.
„Primele treceri la sârbi s-au făcut în anul 1970. Atunci am mers împreună cu echipa de fotbal, cu câțiva elevi de la școală. Am trecut cu vaporul la Severin. Ne-au așteptat sârbi, foarte frumos”, își amintește un localnic din Pristol.
Frăția româno-bulgaro-sârbă a fost ruptă de comuniști. Pe fiecare mal al Dunarii, vegheau graniceri cu arma în mână. „Păzeau și ai voștri, păzeau și ai noștri, păzeau și sârbii”, spune localnicul din Vrav.
Românii și bulgarii au sfidat regimul și au ținut legătura. Vorbeau peste Dunăre. Un localnic din Bulgaria își amintește că pe vremea când era copil, s-a împrietenit cu un băiat din România, chiar dacă nu l-a vazut niciodată la față.
„Nu l-am văzut niciodată. Doar așa peste Dunăre ce am vorbit. Eu i-am dat numele. El mi l-a dat. Mă numesc Gheorghe. Eu zic: Eu mă numesc Pătru”, a povestit bulgarul.
După ce a căzut comunismul, legăturile dintre comunitățile române, bulgare și sârbe au devenit mai strânse. Există căsătorii mixte. Prietenii. Noul pod peste Dunăre de la Vidin i-a unit și mai mult pe localnicii dintre cele trei țări.
„La sârbi mă duc de două-trei ori pe săptămână. Facem diferite cumpărături. Vin și sarbii și bulgarii la noi. Avem femei care lucrează la sârbi. Sunt mai bine plătite”, spune localnicul din Pristol.
Graiul românesc i-a unit și îi va uni în continuare pe oamenii care trăiesc în acest triunghi. „Muică” se spune și la Pristol, în România, și la Vrav, în Bulgaria, și la Bucovcea, în Serbia. Iar tradiția se perpetuează din generație în generație.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
