Sârmă, doi patenţi, un cleşte, un dorn şi multă-multă răbdare. Doi gălăţeni, tată şi fiu, nu doar iubesc istoria, ci o şi recreează.
„Eram curios să înţeleg, cum bunul Dumnezeu, acum 2.500 de ani oamenii erau în stare să facă nişte bijuterii. Habar nu aveam noi, cu toată ştiinţa noastră inginerească cum putem să prindem zalele ăstea între ele. La prima vedere o să spuneţi - E o glumă! Mare socoteală! Ca la bijuterii, prins între ele -. Nu e aşa!”, spune Lucian Ţilea.
Jocurile pe calculator au fost sursa de inspiraţie pentru acest hobby. Cristian, în vârstă de 29 de ani, admira armurile soldaţilor virtuali şi nu de puţini ori şi-a dorit să realizeze chiar el una.
„Eu sunt cu îmbinări. Ca el după aceea să poată să croiască liniştit că el se mişcă mai repede ca mine. Zaua asta o prind în patent, da. Îl strângi, îl aduci la faţă şi îl pui cap la cap. Asta e prima za! Până la restul de 20.000... be cale lungă! E cale foarte lungă da!”, explică Cristian Ţilea.
Pentru a realiza o astfel de cămaşă din zale e nevoie de minim o lună, iar rezultatul final cântăreşte 20 de kilograme. E nevoie de muncă zilnică, timp de două-trei ore.
În afara colecţionarilor, muzeelor sau colecţionarilor privaţi, există şi casele de film care îşi doresc aşa ceva. În funcţie de mărime, preţul unei cămăşi de zale porneşte de la 1.000 de euro.