PAȘAPORT DIPLOMATIC. O vizită în arhivele secrete ale Fundației Nobel

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

Academia suedeză este cea care acordă anual premiul Nobel pentru literatură. Echipa „Pașaport diplomatic” a avut onoarea să fie primită în aceeaşi cameră în care laureaţii Nobelului îşi primesc premiile. În momentul în care membrii academiei se reunesc pentru acest mare eveniment, sala îşi schimbă puţin aspectul, pentru ca familia regală suedeză face parte dintre invitaţii permanenţi ai galei.

Premiile Nobel pentru literatură sunt decernate unor autori ori foarte cunoscuți, ca Gabriel Garcia Marquez, ori unora foarte puțin cunoscuți, ca Mo Yan, anul trecut. Cum sunt selectați acești scriitori?

„Procesul este foarte simplu. În fiecare an trimitem invitații pentru nominalizarea de autori pentru premiul Nobel în toată lumea, celor abilitați pentru nominalizare, care au acest statut. Centralizăm nominalizările undeva prin ianuarie-februarie și întocmim prima listă, în care figurează peste 200 de nume. Cred că au fost 290 anul acesta, oricum, un număr uriaș, peste 200. Aceasta este prima listă. Apoi comisia Nobel, un mic grup în cadrul Academiei, începe să lucreze la această lista pentru a o reduce, ceea ce numim lista intermediară, cam la 20 de nume. Apoi această listă este discutată și prezentată Academiei, după care comisia Nobel revine la această listă și lucrează la ea până se ajunge la 5 nume. Iar la ședința finală a Academiei, ședințe care se țin săptămânal, în afara vacanței de vară, decidem care sunt cele 5 nume finale în ultima săptămână din mai. Apoi toți membrii Academiei se retrag, cu bagaje și cu cărți, toți citesc, în general cărți scrise de cei 5 autori, apoi, când Academia se reunește din nou, la mijlocul lunii septembrie, primul punct de pe ordinea de zi este premiul Nobel pentru literatură. Fiecare membru al Academiei este obligat să-și spună părerea despre autori. De obicei sunt necesare 3-4 ședințe până ajungem la decizia finală. Acesta este procesul formal de selecție”.

Dar sunt mii de scriitori în toată lumea. Cum se pot face selecțiile în așa fel încât toți să aibă șanse egale?

„Dintr-un punct de vedere este greu, e adevărat. Dar dacă avem o listă de cinci nume sau 20 de nume sau chiar 200 de nume, autorii de pe această listă nu sunt complet noi în fiecare an. Deci nu avem 20 de autori pe care trebuie să-i citim în întregime, toate cărțile lor, de la zero. Avem deseori situația în care anumiți autori ajung pe listă și rămân acolo mai mulți ani fără să fie selectați mai departe. Pot scrie ceva foarte bun și reveni pe listă. Deci nu pornim de la zero în fiecare an. Dacă ar fi așa, probabil că ar fi imposibil să selectăm. Dar avem o "bancă de opere", un corp de cărți pe care ne putem baza, biblioteca de aici este o bază bună pentru procesul de selecție a premiului Nobel”.

Există opinii care spun că premiul Nobel are conotații politice. De exemplu, nu foarte mulți autori est-europeni au primit acest premiu. Credeți că acest lucru se poate schimba?

„Nu este adevărat. Supozițiile acestea nu sunt adevărate. Dacă vorbim de scriitorii est-europeni, nu sunt deloc slab reprezentați în istoria premiului Nobel. Da, sunt premii controversate când e vorba de autori est-europeni, mai ales din perioada Zidului de la Berlin și Uniunea Sovietică încă exista. Dar a presupune că Academia decernează premii în funcție de considerente politice este neadevărat. Nu are sens din punct de vedere logic. Sunt membru al Academiei doar de 10 ani și am auzit astfel de acuzații într-un singur an. Am premiat oameni ca Doris Lessing sau Elfriede Jelinek sau Harold Pinter. Și am fost acuzați că sunt autori de stânga. Că suntem o Academie de stânga pentru că decernăm premiul unor autori europeni de stânga și că e un premiu politic. În regulă. Apoi am dat premiul lui Mario Vargas Llosa și am fost acuzați că suntem o Academie de dreapta, că dăm premiul unui liberal convins sud-american. E greșit! Odată am fost acuzat chiar că aș fi fascist pentru a fi dat premiul unui fascist. Sunteți o academie de dreapta! Dar e fără sens. Nu poți fi o academie de dreapta într-un an și o academie de stânga anul următor. În ultimă instanță trebuie să ne întrebăm, ca anul trecut, când am decernat premiul scriitorului chinez Mo Yan... Nu luăm în considerare politica și este adevărat, dacă ne uităm la lista premiilor. Pentru că nu poți fi de dreapta într-un an și de stânga anul următor și iar de dreapta și iar de stânga”.

Cum a fost premiul decernat lui Herta Muller? Care au fost argumentele?

„Argumentele au fost, cum am spus, literare. Desigur, ea a descris ceva ce era unic, viața ei sub dictatura din România, în regimul Ceaușescu, dar motivul pentru care a primit premiul nu a fost descrierea vieții de atunci, ci felul în care a făcut-o, stilul în care a făcut-o, care a fost, îndrăznesc să o spun, unic în felul ei. Și sunt foarte impresionat de modul în care scrie, nu doar atunci când scrie direct despre chestiuni politice, deși o face foarte des, arătând viața sub dictatură cumva de pe margine. Dar sunt și multe aspecte din viața de zi cu zi, cum trăiești o anumită situație, chiar în cartea ei de debut. Mi se pare extraordinar. Am premiat-o din motive literare. Este ea o scriitoare bună? Da, este o scriitoare excelentă. De aceea a primit premiul”.

„Ca membri ai Academiei avem un fel de al 5-lea amendament. Când e vorba să comentăm literatură contemporană, suntem foarte atenți la ce spunem. Nu vorbim niciodată despre ce anume citim și nu categorisim autori contemporani ca fiind foarte buni sau foarte slabi. Deci refuz întotdeauna politicos să vorbesc despre ce facem și ce citim în acest moment. Întrebați-mă peste 50 de ani”, a conchis Peter Englund.

Arhiva Academiei Suedeze este o lume în care se pătrunde foarte greu. În primul rând acolo se află o bibliotecă uriaşă, unde sunt strânse cărţi din toată lumea. Am găsit sertarul pe care scria România, l-am deschis şi am văzut cu ochii noştri că autorii români sunt incluşi în biblioteca arhivei. În al doilea rând, există o zonă foarte bine asigurată, unde puţini sunt cei care primesc acces. Dacă totuşi permisiunea este acordată, cercetătorii pot studia doar documentele şi manuscrisele foarte vechi. Secretul acordării unui premiu Nobel pentru literatură este păzit cu stricteţe timp de 50 de ani. Ernest Hemingway a primit prestigioasa distincţie în 1954, aşa că echipa Paşaport diplomatic a putut să filmeze scrisoarea de recomandare a autorului american pentru Nobel.