Astăzi este ziua copilului, tu o sărbătoreşti în vreun fel?
Categoric, păi eu sunt copil în continuare, nu se vede pe mine? Ştii de ce mi-am lăsat eu barbă, ca să mă ia lumea în serios, altfel dacă mă bărbieresc mă duc la magazin şi nu am voie să cumpăr..ma rog nu am cum să spun ce nu am voie să cumpăr...Aşa că normal, e ziua mea! La mulţi ani1
Îţi aminteşti ce îţi plăcea să faci de 1 iunie când erai copil?
Să mănânc cavit sau glucoză...bine, nu înţelegi tu despre ce vorbesc: cavit era un soi de medicament un fel de surplus de vitamine şi minerale pe care le laum noi, copiii, şi avea un gust foarte bun: era şi un soi de medicament şi un soi de ciocolată. Şi glucoza la fel. Şi le primeam gratis pentru că noi mergeam pe stadion de 1 iunie... Era nenea Ceauşescu care ne chema pe stadion şi zicea "luaţi cavit şi glucoză", ne ţinea acolo toată ziua în soare, noi dădeam din mâini şi strigam "trăiască!" şi nu mai ştiu eu ce strigam..era distracţie mare, ce să zic.
Ştiu că nu ai fost un copil foarte cuminte. Care a fost cea mai mare năzbâtie pe care ai făcut-o când erai mic?
Ascultam muzică tare şi cântam, urlam prin casă. Şi veneau vecinii: "măi, ce a păţit copilul?" Nu, păţise nimic, copilul era creativ.
E adevărat că te-ai înscris la facultatea de teatru ca să scapi de armată?
Mamăăă, nu am zis eu, a zis ea. E adevărat, pe vremea mea băieţii erau luaţi în armată, dacă intrau la facultate făceau doar 6 luni de armată. Tu ştii ce înseamnă să fii luat în armată? Fii atentă, te duceai şi venea un nene mic şi urât şi al naibii şi urla la tine:"culcat, drepţi!" şi tu trebuia să faci ce zicea nenea ăla..era absurd. Şi îţi dădea şi o puşcă în mână cică să te faci că împuşti oameni. Doamne fereşte, cum să faci aşa ceva..nu!
Sunt un reporter documentat şi ştiu că îţi place să găteşti!
Nu e adevărat, nu te cred?
Păi, m-am documentat pe internet
Măi ce face internetul ăsta din copii.. Aşa, îmi place să gătesc, şi?
Cu ce ai impresiona o domnişoară?
Miruna, măi, cine şi-a dat ţie întrebările astea? Sigur, ştiu să fac o îngheţată foarte bună.
Eu ştiu că tu cânţi destul de bine. Nu vrei să ne fredonezi şi noua ceva, copiilor, că tot este ziua noastră?
Am cravata mea, sunt pioner şi mă mândresc cu ea.... .... Ta-na! Ce copilărie traumatizantă trebuie să fi avut dacă am cântat asta!