INTERVIU. Cecelia Ahern, autoarea „P.S. I love you”: Acest roman mi-a schimbat viața
Hillary Swank și Gerard Butler sunt protagoniștii din „P.S. I love you”, una dintre cele mai de succes comedii romantice de la Hollywood. Filmul este ecranizarea unui roman la fel de celebru: „P.S. Te iubesc, al scriitoarei irlandeze Cecelia Ahern”. Este una dintre cele mai vândute autoare de romane chick-lit și romance din întreaga lume iar, de curând, a vizitat România. A debutat la doar 21 de ani, iar acum, 11 ani mai tarziu, cărțile sale au fost publicate în 46 de țări și vândute în peste 13 milioane de exemplare.
„Cred că, încă de când eram doar un copil, am fost o visătoare. La vârsta de 7 ani obişnuiam să visez cu ochii deschişi, în camera mea. Scriam povestiri, poezii şi cântece. Cred că ăsta este felul meu de a fi. Aşa m-am născut”, mărturisește Cecilia Ahern.
S-a născut cu darul imaginaţiei. O imaginaţie care a purtat-o în lumea romanelor de dragoste…şi nu numai. Toate s-au aflat în topul vânzărilor, iar cele mai multe dintre ele au fost ecranizate în producţii de succes. „În general, scriu despre oameni şi despre ideea călătoriei prin viaţă. Şi această călătorie implică şi dragostea. Chiar dacă romanul nu este doar despre dragoste pur şi simplu, P.S. I love you este totuşi o poveste de dragoste, în mod cert. Eram foarte tânără când am scris cartea şi foarte mulţi m-au întrebat cum am reuşit din moment ce nu aveam suficientă experienţă. Asta este meseria unui scriitor: să călătorească prin propria imaginaţie. Înţeleg foarte bine ce înseamnă să ai sentimente, emoţii şi atunci îmi este uşor să scriu despre ele. De fapt, cred că aş putea scrie despre orice”, spune ea.
Despre dragoste, dar şi despre felul în care ea influenţează destine a scris, însă, cu succes. Un succes care i-a schimbat viața la 180 de grade: „P.S. I love you mi-a schimbat viaţa. Înainte să public acest roman, abia terminasem facultatea, stăteam toată ziua acasă, eram nefericită cu mine însămi, căutam ceva anume, nu ştiam cine sunt şi ce vreau. Iar romanul ăsta mi-a oferit o carieră şi datorită lui am ajuns să călătoresc în întreaga lume şi să fac ceea ce ador să fac. Faptul că am ajuns să fac ceea ce ador, în fiecare zi, este o bucurie de nedescris. Sunt teribil de fericită. Nu mă imaginez făcând altceva şi nici nu cred că m-aş descurca să fac altceva. Aşa că sunt un om foarte fericit”.
„Este important pentru un scriitor să observe lumea din jur dincolo de propriul său univers”
A ales drumul literar cu toate că provine dintr-o familie pentru care politica a fost cea care a dat…tonul. Tatăl Ceceliei, Bertie Ahern, a fost premier (Taoiseach) al Irlandei. „Faptul că am petrecut mult timp alături de tatăl meu când era politician m-a ajutat în cariera de scriitor. Fiind pasionat de munca lui, am călătorit cu el în toată ţara şi am întâlnit tot felul de oameni. Este important pentru un scriitor să observe lumea din jur dincolo de propriul său univers.. Mie îmi place să visez cu ochii deschişi şi să mă gândesc la tot felul de situaţii posibile de genul "ce ar fi dacă?". Lucru care n-ar fi chiar rău nici în cazul politicienilor”, povestește scriitoarea.
A moştenit de la tatăl ei seriozitatea şi consecvenţa. Mărturiseşte că meseria de scriitor presupune multe sacrificii, dar satisfacţiile sunt pe măsură. Există totuşi un risc. Iar acela este… „Mă îndrăgostesc de toate personajele cărţilor mele. Este ca şi cum aş avea o idilă preţ de şase luni cât scriu un roman, pentru că toate personajele astea locuiesc în mintea mea şi devin o experienţă personală. Când mă întorc acasă de la muncă, încerc să-mi eliberez mintea pentru că ştiu că trebuie să mă trezesc la realitate. Trebuie să scap de lumea imaginară din mintea mea şi să revin cu picioarele pe pământ. Dar, de fiecare dată când termin de scris un roman, plâng. Aşa că, la finalul oricărui roman, am lacrimi în ochi şi un pahar de şampanie în mână. Şi asta se întâmplă de fiecare dată.
„100 de nume”, o povestire mystery
A fost încă de mică fana serialelor „Columbo" şi „Verdict: crimă". Şi-a dorit întotdeauna să scrie cărţi policier, iar cel mai recent roman al său, „100 de nume", poate fi privit, aşa cum mărturiseşte chiar ea, ca o povestire…mystery: „Povestea este despre o tânără pe nume Kitty, o jurnalistă care şi-a pierdut locul de muncă în urma relatării eronate a unui subiect de presă. Decide să meargă la mentorul şi prietena ei, Constance, aflată în spital, pentru a încerca să afle unde a greşit. O întreabă despre ce şi-ar fi dorit să scrie şi nu a avut ocazia să o facă. În loc de răspuns, Constance o trimite acasă la ea să ia un plic, să-l aducă la spital, şi atunci îi va explica despre ce este vorba. Între timp, Constance moare, iar Kitty nu mai are ocazia să afle despre ce este vorba în poveste. Tot ce are este un plic în care găseşte o listă ce conţine 100 de nume. Aşa că trebuie să se întâlnească cu toţi aceşti oameni, să le afle poveştile, să afle legăturile dintre ei şi să scrie povestea. Este, de fapt, un mister”.
Cu toate că dragostea este un element important în romanele Ceceliei Ahern, autoarea recunoaşte că nu este o fană a finalurilor fericite. Cu toate acestea, finalul unei cărţi se naşte odată cu primul cuvânt aşternut pe hârtie. „Întotdeauna ştiu cum va arăta finalul cărţilor mele. De la bun început, chiar şi în cazul cărţii "P.S. I love you", am ştiut care va fi ultimul cuvânt al romanului. Pentru mine este foarte important să ştiu finalul de la bun început pentru că asta mă ajută să mă orientez în acţiunea cărţii, ştiu mereu, punctual ce se va întâmpla pe parcurs. E important ca lucrurile să curgă în acelaşi sens, armonios. Finalul îmi dă o direcţie. Şi nu-l schimb niciodată pe parcurs”, subliniază Cecilia Ahern.
O autoare tânără, cu un parcurs literar fenomen. Talentul nu are vârstă, iar imaginaţia nu are graniţe atunci când vrei să le transmiţi cititorilor poveşti care să le îndulcească visele.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
