EXPLORATOR URBAN. Cum să cucerești locuri ignorate de toată lumea
Tuneluri, case vechi boiereşti, fabrici, spitale. Astăzi, toate aceste clădiri sunt în paragină, bătute de vreme şi uitate de lume. Din mijlocul oraşului, imobilele, funcționale cândva, oglindesc indiferenţa oamenilor şi a autorităţilor. Ele sunt locurile uitate.
Există, însă, câţiva tineri care nu vor dă dea uitării spaţiile abandonate. Şi-au făcut din ele locuri de joacă şi, acolo, îşi aduc aminte de copilărie: explorează ruinele și încearcă să le afle povestea. Pun cap la cap informaţiile şi scriu istoria locului. Astfel, clădirile părăsite revin la viaţă, chiar dacă numai prin intermediul poveştilor spuse pe internet. Cei care se cred urmaşii moderni ai lui Cristofor Columb îşi spun simplu: exploratori urbani.
Reporterul Digi24 și-a dat întâlnire cu trei dintre cei mai cunoscuţi exploratori urbani pe terasa unui bloc din Bucureşti. În centrul oraşului, peste drum de Academia Militară, clădirea cunoscută drept blocul Beldiman este unul dintre spaţiile în care oricine poate intra cu uşurinţă. Chiar dacă la intrare te întâmpină un interfon, uşa este mai tot timpul deschisă, iar locatarii nu pun prea multe întrebări, mai ales dacă eşti amabil. Este locul perfect pentru o privelişte ca-n filme.
Reporter: Suntem la etajul 8 al unui bloc din centrul Bucureştiului cu trei băieţi, exploratori urbani, Mălin, Petre şi cu Alex. Ce înseamnă să fi explorator urban?
Petre: Explorarea urbană în primul rând este infiltrarea în spaţii interzise cum ar fi case abandonate, tuneluri, acoperişuri, cum e ăsta, e o chestie foarte palpitantă, oricum.
Care este scopul unui explorator urban?
Petre: Scopul? Să descopere locuri, să zic aşa uitate, de oamenii din acel oraş, să scoată la lumină ceea ce este uitat.
Şi ce faceţi cu informaţia după ce mergeţi să exploraţi un loc?
Petre: Păi doi dintre noi avem două site-uri în care ne expunem părerea, facem articole despre acel loc, poze, şi adunăm păreri, tot felul de chestii foarte tari.
Pericole și riscuri
Multe dintre locurile în care ajung băieţii aceştia, care nu au mai mult de 23 de ani, sunt proprietăţi private. Aşa că, înainte să le calce pragul, se asigură că nu sunt paznici care să le strice expediţia. Deşi nu este ilegal ceea ce fac, când ajung pe o proprietate privată, riscă să fie luaţi la întrebări.
Alex: Mai întâmpini şi probleme, sunt locatari sau paznici de blocuri şi ne dau jos, uneori mai avem intersecţie cu poliţia, dar de fiecare dată am reuşit să scăpăm de lucrurile astea, chiar suntem foarte, foarte atenţi. Petre: Au fost foarte înţelegători totodată şi poliţia pentru că au înţeles că nu facem nimic absolut rău, facem doar poze, vrem doar să facem poze, nimic altceva, nu vrem să distrugem, nu vrem să furăm, nimic de genul ăsta.
Reporter: Cum este atunci când vă duceţi în locuri în care vi se spune nu, nu aveţi voie să intraţi aici?
Mălin: Tot intrăm. Adică încercăm să intrăm.
Petre: Noi de obicei analizăm. Adică dacă este un grad mare de pericol pentru noi, îţi dai seama că nu putem să intrăm. Dar dacă aşa şi-aşa, facem tot posibilul şi găsim punctul slab al locului pe unde putem să intrăm.
Alex: Când spui pericol te referi la risc, mai bine spus.
Petre: Risc, da. Ne resemnăm de multe ori, eu, cel puţin, nu vreau să risc foarte mult, pentru că pe urmă avem probleme.
Întâlnire cu istoria
Petre, Alex şi Mălin au explorat până acum zeci de locuri abandonate. În spaţii faţă de care nimeni nu mai are nici un interes, ei reuşesc că vadă frumuseţea. Câteodată îşi pun viaţa în pericol pentru că unele clădiri sunt şubrede. Însă entuziasmul şi adrenalina îi ajută să treacă peste eventualele riscuri. Ei ştiu că adevărații exploratori trebuie să aibă curaj.
Reporter: Cum aflaţi de locurile astea? Mă gândesc că nu mergi pur şi simplu pe stradă şi vezi ceva şi zici ... a, hai să mă urc să ...
Petre: Ba să ştii că aşa este. Mai ieşim la o bere şi vedem o clădire abandonată şi totul devine spontan, explorarea urbană este foarte spontană, nu ne pregătim dinainte, doar vrem să ieşim în oraş şi totul e spotan.
Cam câte locuri aţi văzut până acum?
Alex: N-am număr. Când mă uit pe blogul meu şi dau scroll pe toată arhiva, mi-aduc aminte de locurile prin care am fost şi cu oamenii cu care am fost, au fost foarte mulţi oameni, avem prieteni, din liceu facem chestia asta, doar pentru pasiune, ca să mergem în alt loc şi au fost mult prea multe. În spate avem destul de multe locuri prin care am mai fost, pe care am mai urcat.
Poţi să ne zici care sunt aceste locuri în care aţi mers?
Alex: Dincolo de Cercul Militar se vede clădirea Romtelecom, destul de avariată, am urcat şi acolo, am întrebat mai întâi paznicii dacă avem voie, aceştia ne-au spus că trebuie să primim aprobare de la Securitate, deci nu de oriunde, şi totuşi noi am încercat, ne-am riscat pielea, şi într-o noapte am putut să escaladăm gardul şi pe lângă ei, la cinci metri, am reuşit să intrăm, am petrecut noaptea sus, pe acoperiş. E foarte mare terasă, alergi de-ţi rupi picioarele pe acolo.
Bucureştiul este plin de astfel de comori care stau să cadă. Poveştile pe care băieţii le-au aflat despre ele i-ar face pe primarii altor oraşe să le dea imediat strălucirea de altădată, să le valorifice şi pentru bucuria localnicilor, dar şi pentru cea a turiştilor. La noi, însă, dacă nu cad singure, sunt dărâmate de autorităţi.
Reporter: Care sunt cele mai mişto locuri în care aţi fost?
Alex: Pot spune că unul din ele e Casino Victoria, intersecţia bulevardului Dacia cu Calea Victoriei.
Care sunt locurile cu încărcătură istorică, locuri despre care nu ştiaţi nimic, dar aţi aflat o grămadă de informații foarte interesante după ce aţi fost acolo?
Petre: În Centrul Vechi, pe strada Franceză, a fost o seminţărie foarte veche şi mi s-a părut genial, erau foarte multe sertăraşe acolo, şi am găsit acolo un pliculeţ din 1923, care avea nişte seminţe în el, deci stau acolo de o grămadă de ani. În rest, sunt foarte multe, mai ales în Centrul Vechi, sunt foarte multe case abandonate.
Apropo de Casino Victoria, de exemplu, am găsit o telegramă în curte din 1914, bineînţeles putea fi distrusă şi pentru mine e o chestie foarte importantă.
Îţi mai aduci aminte ce scria în telegramă?
Petre: Era o telegramă de la Berlin către Bucureşti, era ceva cu grâu, nu ştiu limba germană foarte bine, dar a fost palpitant să descopăr ceea ce a scris cineva acum câţiva ani.
Alex: Sunt multe case lângă Banca Naţională unde au locuit evrei bancheri, puţini ştiu, şi sunt case părăsite în Centrul Vechi, vin străini la noi, văd, uite balconul ăla care stă să cadă, cu un geam spart la vitrină, putea oricine să intre acolo.
Primul gând care-ţi trece prin minte după ce asculţi poveştile băieţilor este: oare pot să fac şi eu asta?
Reporter: Dacă de mâine aş vrea să încep să fac explorare urbană cu voi, ce ar trebui să fac, cum ar trebui să mă pregătesc?
Petre: Să ştii că eu am luat prieteni apropiaţi în explorări urbane, la unii le-a plăcut, la unii nu, pentru că era riscant în anumite situaţii , dar dacă eşti agil şi inteligent, rezolvi totul. Şi spotan în primul rând.
Mălin: Şi trebuie să ai puţin curaj. Să nu-şi fie teamă.
Alex: Pot să mai adaug curiozitatea aia, să nu ai jenă să fii murdar când ieşi de undeva, am întâlnit oameni, aaa, păi mă duc acolo, aaaa, mă murdăresc, cum e pe acolo, e jeg, gunoaie, da, mai găseşti, mai miroase urât, în unele locuri nu, dar trebuie să te acomodezi cu locul şi trebuie să îţi placă astfel de locuri abandonate.
Petre: Ce ne place nouă foarte mult când intrăm într-o casă abandonată să găsim lucruri sau locuri în care a stat omul sau biblioteca, patul, e ceva extraordinar pentru noi să ştim că acolo a stat cineva.
Cu toate că pare un hobby nou pentru România, numărul exploratorilor urbani este în creştere. Tot mai mulţi tineri îşi pun în minte să cunoască oraşul într-un alt mod.
Dacă i-ai vedea pe Alex, Petre şi Mălin pe stradă, ai spune că sunt nişte banali elevi de şcoală, tineri care încă află din cărţi despre lumea în care trăiesc. În realitate, în spatele paşilor sprinteni, a veseliei şi a ghiozdanelor doldora cu foi şi aparate foto, se ascunde un plan bine pus la punct, acela de a cuceri următorul loc ignorat de toata lumea.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
