În casele gospodinelor e agitaţie mare. Se frământă cozonacii pentru Crăciun. „E mai bine să iei din magazin, dar nu sunt la fel de buni ca ăstia pe care îi facem noi. Acolo cine știe ce bagă în ele? Noi băgăm numai ce e natural, ouă de la găinile noastre”, spune Floarea Vușca.
Vecina ei îşi aduce aminte că, în tinereţea ei, dacă ți se ducea vorba că faci cozonaci buni, ţi se umplea casa de pețitori.
Fiecare gospodină are reţeta ei pentru cozonaci şi fiecare crede că e cea mai bună. Când aluatul este gata, se pune la dospit, iar după aceea se rulează și se umple cu nucă sau cu mac.
Aceeaşi agitaţie şi într-o patiserie turcească. Zeci de mâini robotesc zilele acestea. Dar nu la baclavale şi sarailii, ci la cozonaci. De doi ani, o familie de turci din Constanta pregăteşte dulciuri tradiţionale româneşti pentru sărbătorile creştinilor.
Secretul este o reţetă veche de sute de ani, spune proprietara. Iar aromele îmbie sute de clienţi. „Cu toții ne aducem aminte cu plăcere de produsele de patiserie din copilărie și așa am pornit să deschidem această patiserie”, mărturisește Sain Gulgean, administrator patiserie.
Manuela lucrează în patiserii de când era adolescentă. Din mâinile ei ies cei mai buni cozonaci, se laudă femeia. Anul acesta a primit o comandă de o sută de bucăţi, pe care le face în timp record.
Chiar dacă este făcut de turci, preţul lui e acealşi ca unul românesc. Primul cozonac a fost gătit în Egiptul Antic, unde a fost îndulcit cu miere şi umplut cu semninţe. Mai târziu, şi grecii i-au prins gustul şi au îmbunăţit reţeta, iar astăzi cozonac se mănâncă peste tot în lume, chiar dacă italienii îi spun panettone, bulgarii kozunak, iar moldovenii babe.