Este de prost gust să-i cerem unei persoane la care suntem în vizită parola de la wireless, tocmai pentru că se consideră că este o invadare a intimității. Presupune să avem o relaţie destul de solidă cu acea persoană, pentru a cere amănunte de natură intimă, personală. De ce este această parolă aşa de importantă şi atât de protocolar văzută? Este, pentru că ea e confidenţială. Şi atunci, tot ce este sub notă de confidenţialitate, categoric, nu putem să vizităm persoana şi să spunem „OK, aceste amănunte fac parte din zona ta de cofidenţialitate. Te rog, dă-mi-le”.
Pe de altă parte, reprezintă un gest de protecţie împinsă la extrem să nu oferi parola de la wireless persoanelor pe care tu, gazda, le-ai invitat la tine acasă, tocmai pentru că apartamentul în care locuim este zona noastră personală şi intimă, bineînţeles.
În momentul în care am agreat ca aceste persoane să ne viziteze, să pătrundă în acest spaţiu, se presupune că avem încredere în aceste persoane să le oferim inclusiv această parolă care nu este atât de importantă şi nu poate să ne pericliteze în vreun fel conexiunea la internet şi orice alt fel de conexiuni din partea de IT pe care le-am putea avea.
Acum, nu putem să credem că o persoană pe care am invitat-o în vizită, brusc, o să downloadeze 10 filme de pe nu ştiu ce platformă şi asta ar putea să ne pericliteze în vreun fel sau altul server-ul, modem-ul de internet sau orice altceva.