Renumele celor doi cojocari a depăsit granițele țării după ce designerul Philippe Guilet a auzit că din mâna meșterilor ies adevărate minuni și a venit curios la Frătăuți să le comande două bundițe tradiâionale. Artistul a lucrat la Ambasada Franței de la Bucuresti și nu a vrut să plece din România fără să exploreze moda rustică.
„Eu cos cu negru, cos mărgele, florile, eu bundiţe nu cos, el coase bundiţele şi eu cos materialele astea”, spune Ileana Nicolăica.
Hainele tradiționale bucovinene au ajuns apoi pe catwalk la Paris, spre uimirea și încântarea creatorilor din Suceava.
„Modelul îl cunosc, l-am cusut. Eu am cusut la ea”, spune Ileana Nicolăica.
După aventura pariziană au început să curgă comenzile, fie de la românii plecați din țară, fie de la străini care au aflat de unde s-a inspirat designerul francez.
„Am făcut în Franţa, în Japonia, în America. Ultimul am făcut în Franţa”, spune Dragos Nicolăica.
„Este o piesa de fală, care înnobilează, care spune mult despre situația materială a celui care o poartă”, spune Mihai Camilar, etnograf.
Succesul nu i-a făcut pe soții Ileana și Dragoș Nicolăica să abandoneze munca migăloasă la bundițele bucovinene. Chiar dacă au peste 80 de ani, fac față oricărei comenzi.
Bărbatul croiește materialele, pielea și blana, pe care apoi le coase manual după desenul cerut de client. Munca lui este completată de soție, care coase fir cu fir și mărgea cu mărgea.
Fiecare bundiță bucovineană este unicat. La modelele complicate, soții Nicolăica trudesc și o lună încheiată.
„Munca multă este, răbdare trebuie să ai”, spune Ileana Nicolăica.
Marele lor regret al soților Nicolăica este că nu au cui să lase moştenire meşteşugul prețios. Nici fiica, nici nepotul lor nu au vrut să le calce pe urme. Spun însă că dacă un străin le-ar cere ajutorul, nu ar refuza să le împărtășească pasiunea lor.