Calcularea zilei de Paște. Data se stabilește în funcție de calendare, Soare și fazele Lunii
Spre deosebire de celelalte sărbători creștine, care sunt stabilite doar în funcţie de mişcarea Pamântului în jurul Soarelui, sărbătoarea Paștelui depinde atât de Soare - adică de echinocțiul de primăvară - cât și de fazele Lunii.
Primul Conciliu de la Niceea a stabilit în anul 325 că „ziua de Paște va fi în prima duminică, după prima Lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară". Adică după momentul astronomic care marchează începutul primăverii, când ziua este egală cu noaptea. Şi tot atunci s-a preferat ca sărbătoarea Învierii Domnului să nu coincidă cu Pesahul - ziua în care evreii îşi amintesc despre eliberarea din robia egipteană. Ci să fie, întotdeauna, după acesta. Însă doar Bisericile Ortodoxe păstrează, de atunci, recomandarea.
Deci, primul motiv pentru care Paştele cade în zile diferite la ortodocşi şi la catolici este că, deși echinocțiul de primavară este la data de 21 martie, această dată este diferită în calendarul iulian și în cel gregorian, calendare diferite după care se ghidează cele două biserici creștine. Adică 21 martie, pe stil vechi, înseamnă 3 aprilie, pe stil nou.
De aceea, dacă Luna plină este imediat dupa echinocțiul astronomic, adică dupa 21 martie în stil nou, și înainte de 3 aprilie (21 martie pe stil vechi), așa cum s-a întâmplat în acest an, decalajul ajunge la cinci săptămâni, cea mai mare diferență posibilă.
Calendarul iulian a fost introdus de împăratul roman Iulius Cezar în anul 46 î.Hr., intrând în uz după un an. În acest calendar, un an obișnuit avea doar 365 de zile, împărțit în 12 luni, cu un an bisect la fiecare patru ani. Ceea ce face ca media unui an să aibă 365,25 de zile, deci mai lung decât anul astronomic, ceea ce înseamnă că la fiecare 128 de ani apare o diferență de o zi.
Se spune că Cezar era conștient de imperfecțiunea calendarului propus, dar a considerat că este vorba doar de o problemă minoră.
Cum s-a ajuns la calendarul gregorian
Dar, după 1.600 de ani, diferența a ajuns la zece zile. Biserica Catolică a modificat calendarul iulian pentru a sărbători Paștele în funcție de echinocțiul astronomic. Deși unul dintre canoanele Conciliului impunea ca toate bisericile creștine să sărbătoreasca Paștele în aceeași zi, în realitate acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Ajustarea calendarului iulian a fost făcută de Biserica Catolică în anul 1582. Doctorul napolitan Aloysius Lilius l-a propus, iar Papa Grigore al XIII-lea a decretat noul calendar, Papa fiind şi cel care i-a dat numele. Calendarul gregorian.
Atunci, dacă ziua Paștelui depinde de Soarele și Luna de pe cer, cum este posibil ca bisericile să nu fie de acord? Cauza principală se pare că este neîncrederea în metodele de calcul care aproximează mișcarea Soarelui și a Lunii. În timp, bisericile au început să folosească reperele „Soarele" și „Luna" prin diverse metode matematice, nu raportări astronomice reale. O parte a contrastelor dintre calcule și observațiile astronomice a fost corectată de trecerea la calendarul gregorian.
Bisericile au încercat de-alungul istoriei, în nenumarate rânduri, ca ortodocşii şi catolicii să serbeze Învierea Domnului în aceeaşi zi. Nu mai departe de anul 1997, Consiliul Mondial al Bisericilor, organizaţie ce funcţionează din 1948, s-a întrunit în Siria, la Alep, pentru a se pune de acord. Fără succes, însă. Pâna la urmă, stabilirea datei Paștelui este o problema pur administrativă. Iar dacă luăm în considerare şi semnificaţia sărbătorii, în ce duminică din calendar este sărbătorită ziua de Paște nu mai are atât de multă importanță.
Calculele arată că, în următorii 15 ani, ortodocşii şi catolicii vor serba Paştele împreună doar de trei ori. În 2014, 2017 şi 2025.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
