Numele Khiva este sinonim cu barbarismul, caravanele de sclavi şi călătoriile teribile prin deşertul infestat cu triburi sălbatice. Până şi cei mai îndrăzneţi călători ai secolului al XIX-lea aveau o strângere de inimă dacă drumul îi purta prin Khiva.
Nu trebuie să vă speriaţi. În zilele noastre oraşul este unul foarte prietenos şi primitor. Urbea este bine pusă la punct pentru turism în mod special. Centrul istoric a fost atât de bine conservat încât se spune despre el că este un fel de muzeu lipsit de viaţă. Păstrează însă în interiorul său spiritul de altă dată. Este o experienţă unică să vă plimbaţi printre pereţii din chirpici ai glorioasei cetăţi, seamănă cu o călătorie în timp. Dacă se întâmplă să ajungeţi acolo la răsărit sau la apus, siluetele coloanelor care se întrevăd printre aleile întortocheate vi se vor părea magice.
Minaretul Kalta Minor, acoperit de gresie turcoaz, a fost ridicat la începutul anului 1851 de către Mohammed Amin Khan, marele vizir al imperiului Mogul. Legenda spune că acesta dorea să vadă din vârful construcţiei tot drumul spre Bukhara, oraşul strălucitor de pe Drumul Mătăsii. Din păcate nu a reuşit să îl termine, dar chiar şi aşa, minaretul atrage atenţia.
Asia Centrală înseamnă obiecte lucrate cu migală şi creativitate. Piaţa de covoare ţesute manual din mătase după modele tradiţionale este o oprire obligatorie. O să vedeţi ucenicii care lucrează covoarele printre fuioarele de mătase naturală atârnate la uscat.
Drumul până în Uzbekistan presupune costuri mai ridicate, dar la faţa locului preţurile sunt foarte scăzute.