CA-N FILME. Istoria producțiilor despre aviație. Părerile criticilor de film și ale piloților
„Cred că filmele astea întreţin frica de zbor. Pentru că avioanele par deodată un monstru care te înghite şi o dată ce ai intrat într-un avion, dacă sunt probleme, nu ai nicio şansă să supravieţuieşti”, spune Dragoș Marin, critic de film.
„Să nu credeţi că piloţilor nu le e frică. Şi lor le e frică. Dar nu rămâi paralizat în faţa fricii”, o spune Aurelian Botezatu, un pilot în rezervă care are peste 16.000 de ore de zbor şi încă câteva sute de ore bune petrecute în faţa ecranului, urmărind filme despre aviaţie.
Pentru Aurelian Botezatu, pasiunea pentru pilotaj merge mână în mână cu dragostea pentru filmele de aviaţie, o nişă interesantă a cinematografiei. Şi cinematografia, şi aviaţia au stat, la începuturi, una lângă cealaltă la linia de start.
„Omul a început să zboare cam în acelaşi timp în care a început să filmeze avioanele, primele avioane care zburau”, precizează criticul de film Dragoș Marin.
De-a lungul timpului, zborul a inspirat o serie întreagă de filme de ficţiune - şi este o sursă nesecată de subiecte pentru scenariştii de la Hollywood. Pe măsură ce tehnica zborului s-a îmbunătăţit, s-au perfecţionat şi tehnicile de filmare. Trebuie doar să aruncaţi o privire la „Flight”, una din cele mai recente producţii despre aviaţie, ca să vedeţi cam cât de departe au ajuns creatorii de film în ilustrarea unui zbor - şi a unui accident aviatic. „Flight” nu ar fi fost însă posibil fără visul nebunesc al unui bărbat putred de bogat.
„Primul şi cel mai complet film de aviaţie legat de istoria Primului Război Mondial a fost făcut de Howard Hughes, un american excentric, un film care nu a reuşit să îl termine din câte ştiu eu, deşi l-am văzut, dar în faza neprelucrată”, afirmă Aurelian Botezatu.
Howard Hughes s-a născut în 1905 şi a fost unul dintre cei mai influenţi aviatori din istorie. Filmările au durat patru ani şi l-au costat pe Hughes aproape patru milioane de dolari, o sumă uriaşă. Viaţa lui Hughes este subiectul filmului „The Aviator”, de Martin Scorsese.
„Voia zbor pentru toată lumea. Voia ca avionul să devină viitoarea maşină, să te aştepte acolo în garaj, aproape”, explică Dragoș Marin.
Hughes ar fi fost fericit să vadă explozia de filme de acţiune legate de aviaţie din anii 70, 80, dar mai ales din anii 90. Scenariile însă au lăsat, adesea, mult de dorit.
„Am văzut foarte multe filme despre aviaţie şi unele dintre ele caută să respecte adevărul istoric, unele se inspiră din adevărul istoric şi capătă o formă romanţată, şi sunt unele total aiurea, care nu au nicio legătură nici cu ceea ce s-a întâmplat, nici cu ceea ce rezultă”, spune pilotul Aurelian Botezatu.
„Un (...) film bun este Bătălia Angliei. Pentru că ăla e un film care redă adevărul istoric şi este un film în care o mână de oameni au salvat Anglia. Şi aceştia sunt piloţii de vânătoare englezi. Un alt film bun este Midway, care redă pas cu pas cartea. Cartea care a fost scrisă de martorii oculari care au participat la Bătălia din Pacific, de la Midway”, continuă acesta.
„Cea mai faimoasă comedie este Airplane, care a avut un succes fantastic în anii 70, are şi o continuare care e mai puţin reuşită. Airplane a născut toată acea serie de farse, filme pline de gaguri şi momente de comedie episodice cumva, din seria celor în care a jucat Leslie Nielson de-a lungul carierei. În anii 90 avem, în decursul a câtorva ani, Pasagerul 57, Executive Decision, Die Hard 2, Air Force One, Con Air - care e preferatul meu din seria acestui mic gen, mic subgen”, spune criticul Dragoș Marin.
Filmul Con Air a fost nominalizat la două premii Oscar.
„Ai senzaţia că totul de acolo e făcut pe genunchi ca să pară cât mai palpitant, prăbuşirea din final este absolut, absolut voit spectaculoasă, indus spectaculoasă, dar nu e spectaculoasă deloc pentru că dă cumva în ridicol. Adică avionul se duce spre Las Vegas, aterizează pe unde se poate, pe stradă, printre maşini, o ia, merge, pilotează, îşi mai rupe ceva, la un moment dat intră într-un cazino şi ce să vedeţi, o maşinărie de acolo i se învârt rotiţele şi iese marele Jack Pot!”, se amuză Laura Meleacă, critic de film.
Multe filme s-au făcut pe tema dată, dar puţine au rămas în mintea criticilor de film şi a pasionaţilor de aviaţie. Şi asta pentru că aceste producţii erau pline de clişee şi prezentau faptele în chip cât mai bombastic.
Laura Roman are 28 de ani, este pilot privat şi una dintre puţinele femei din România care se pregătesc să primească ceea ce se numeşte „Airline Transportation Pilot Licence”, adică licenţă pentru a zbura avioane de pasageri. Va fi în curând pilot comercial, şi după 1.500 de ore de zbor, comandant al unui avion pe curse interne. Cele mai multe filme despre aviaţie i se par nişte glume.
„Este normal să se înflorească, însă ce am remarcat de cele mai multe ori este că, în momentul în care se întâmplă problema, apare drama (...) Mamăăă! Parcă se dilată timpul, nene, mamă durează, ai timp să treci prin capul tuturor, să vezi ce gândeşte ăla, ce s-a întâmplat!...Mai ales dacă bagi un jumbo jet. Mamă, deci aia e catastrofă! Mai ales dacă are ăla o problemă şi nu îi iese trenul de aterizare, mamă este teroare! Teroare pe zborul nu-mai-ştiu care! Tot felul de chestii din ăstea bombastice!”, analizează Laura.
Filmele cu şi despre aviaţie au o mulţime de clişee. Când e vorba de comedii, ca „Airplane”, din 1980, cu Leslie Nielsen, e uşor să le ignori. În filmele de acţiune, aceste clişee pot deveni enervante.
„În Con Air, de exemplu, e absolut hilar să îl vezi pe Nicolas Cage, cu pletuţa lui, cum aleargă el prin foc, prin sabie, prin apă, prin toate cele şi salvează şi el e cel mai frumos şi cel mai deştept şi cel mai mare bătăuş şi cel mai mare erou al omenirii. Şi cel mai mare Bruce Willis. Că de fapt cred că Nicolas Cage a tânjit toată viaţa să fie Bruce Willis. Şi câteodată pare că îi iese. De cele mai multe ori nu îi iese”, glumește Laura Meleacă.
1972. Undeva în sălbaticii Anzi. Un avion care transporta o tânără echipă de rugby din Uruguay zboară spre Chile, și se prăbuşeşte într-un loc uitat de Dumnezeu. Întâmplarea cât se poate de reală a fost adaptată în filmul „Alive”, din 1993, regizat de Frank Marshall.
„Se prăbuşeşte în Anzi, într-o zonă foarte greu accesibilă, trăiesc foarte mulţi dintre ei, dar apoi nu îi salvează nimeni timp de foarte mult timp. Şi ceea ce fac ei ca să supravieţuiască este cu totul ieşit din comun, adică se recurge la canibalism, la tot felul de lucruri greu de suportat, e o poveste reală, adevărată, dar este vorba despre nişte oameni care ca să se salveze au trecut munţii. Nu a venit nimeni la ei să îi salveze. S-au salvat singuri”, explică Deagoș Marin.
Ceva mai târziu, în 1985. Zborul TWA 847 de la Trans World Airlines, care plecase de la Cairo pe direcţia Atena şi apoi Roma, a fost capturat de terorişti ai Hezbollah şi ai Jihadului islamic. Cele trei zile de groază pentru pasagerii acelui zbor şi operaţiunea de salvare au fost sursa filmului Delta Force.
Şi „Flight”, cu Denzel Washington, s-a inspirat din accidentul zborului 261 al Alaska Airlines, când un avion MD-83 s-a prăbuşit în Atlantic. Pilotul a încercat manevra pe care a pariat şi Denzel. Dar, în realitate, această manevră de întoarcere a avionului a generat o catastrofă.
De la glume proaste până la capodopere cinematografice, de la comedie la acţiune şi cutremurătoare scenarii inspirate din fapte reale, avionul va rămâne mereu o premisă de pornire a unui script, un spaţiu captivant de filmare, un pretext pentru un film. Poate este vorba de fascinaţia noastră pentru zbor sau de teama de o catastrofă, poate despre sfidarea legilor fizicii sau frica de moarte.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
