BONTON. Tânărul care a renunțat la Danemarca pentru Roșia Montană
În anul 2012, suceveanul Tică Darie, pe atunci student în Danemarca, parcurgea pentru prima dată distanţa Copenhaga-Roşia Montană, pe două roţi. Peste 2000 de kilometri străbătuţi pentru o cauză în care crede cu tărie, salvarea Roşiei Montane.
„Am fost foarte entuziasmat înainte să urc pe bicicletă, dar practic când m-am suit pe bicicletă am realizat, am avut aşa o imagine de ansamblu la ce urmează să se întâmple. Că o să dorm la cort 30 de zile, ce o să mănânc, unde voi dormi în capitalele în care voi ajunge, că nu pot să pun cortul, am avut o sumedenie de gânduri”, povestește el.
Călătoria pe bicicletă a fost pentru Tică şi prima sa lecţie de supravieţuire. Dar dincolo de momentele grele, tânărul a învăţat să aprecieze mai mult oamenii. Un an mai târziu, suceveanul a repetat excursia, de data aceasta pe o bicicletă tandem, în compania unei prietene din Germania, pe care a cunoscut-o în România.
„Am întâlnit-o la festival, la FânFest... am schimbat câteva vorbe cu ea şi ne-am zis noi aşa, mai în glumă, mai în serios, hai să salvăm lumea, dar să începem cu Roşia Montană. Și am ajuns la această idee pe bicicletă tandem, din Danemarca la Roşia Montană”, spune Tică Darie.
„În 10 oraşe prin care am trecut am ţinut câte o conferinţă despre Roşia Montană şi asta ne-am propus noi în acest tur, să facem cât mai cunoscută problema care exista în Roşia Montană”, adaugă el.
Dacă pentru unii români protestele împotriva exploatării aurifere de la Roşia Montană s-au încheiat demult, pentru Tică Darie, lupta pentru salvarea celei mai vechi localităţi miniere din România continuă şi astăzi. În anul 2013 a dat Danemarca pe Munţii Apuseni şi s-a mutat în chirie la Roşia Montană.
„Când am ajuns aici am fost foarte uimit să văd cum mulţi oameni mă aşteptau în Centrul Istoric din Roşia Montană, localnici, voluntari la festivalul FânFest, turişti, m-au îmbrăţişat cu braţele deschise. Cu sare, cu pâine, cu pălincă, a fost o primire, pentru mine, specială. Am rămas pur şi simplu fără cuvinte. În afară de mulţumesc nu am putut să mai zic altceva pentru câteva ore”, spune Tică Darie.
Tanti Niculina este una dintre cele 20 de localnice pe care Tică le-a ajutat să obţină un venit în plus. Acum, pe lângă munca din gospodărie, femeile se ocupă şi de tricotat.
Pentru doamne, tricotatul, făcut până acum din pasiune, a devenit locul de muncă mult aşteptat.
„Îl apreciez pe Tică şi îl respect, gândeşti că ar fi băiatul meu. Atâta mi-i de drag când îl văd. Eu atâta mă relaxez făcând ciorapi ca şi cum aş citi nu ştiu ce romane sau nu ştiu ce cărţi...”, spune tanti Niculina.
„Când l-am văzut cât îi de tânăr şi că a avut posibilitatea să stea acolo, undeva, într-o ţară în care să facă o facultate şi aşa şi a venit totuşi aici şi s-a implicat pentru tinerii din Roşia Montană, pentru oamenii din Roşia Montană, mi se pare un lucru bun, care poate că ar fi bine să-l mai urmeze şi alţi tineri”, spune o altă localnică, Silvia Pripu.
Tică Darie este acum fiul adoptat al Roşiei Montane. Datorită lui, femeile din comună au început să-şi vândă produsele artizanale, iar copiii, câţi au rămas, au devenit cercetaşi.
„Dacă mai vine cineva acuma şi îmi spune că tineretul n-are energie şi nu are viziune, eu n-o să-i mai cred niciodată. Pentru că eu am câştigat o bătălie cu tineretul. Noi, nu numai eu”, spune Eugen David, localnic.
„Tică a venit cu un suflu nou... a venit cu entuziasm, dar stând aici şi-a dat seama că locul ăsta are potenţial foarte mare şi poate fi valorificat”, spune un alt localnic, Sorin Jurca.
La Clubul Cercetaşilor, singurul din Munţii Apuseni, Tică îi ajută pe cei mici să devină cetăţeni responsabili.
Iniţiativa tânărului a fost admirată nu doar de către localnici, dar şi de vecinii din satele apropiate. Voluntarii fac zilnic naveta pentru a-l ajuta pe cercetaş.
„Iniţiativa lui mi s-a părut extraordinară, mai ales că a ales să dea curs chiar în Roşia Montană, unde pentru locuitori şi pentru copiii lor, în special, nu există alte alternative”, spune Stana Drăgoiu, voluntar.
„Nu-s neapărat de aceeaşi vârstă cu Tică, dar am fost primită cu braţele deschise... mi-a dat prilejul să fac, într-adevăr, lucruri deosebite”, spune și Daniela Mălinescu, voluntar.
„Ideea cercetăşiei, de a dezvolta aceşti copii pe plan spiritual - aici deocamdată stăm mai prost, dar poate pe viitor poate îmbunătăţim această parte -, emoţional, fizic, intelectual, pentru a deveni cetăţeni responsabili în societatea asta în care trăim cu toţii”, spune Tică Darie.
Astăzi, Tică Darie împarte cu locuitorii localităţii apusene şi bucuriile, dar şi dezamăgirile.
„Cei care au ales să plece din Roşia Montană, au ales, mă gândesc, o altă valoare, banul. Pentru mine banul nu înseamnă valoare. Roşia Montană este adevărata valoare, este locul unde vreau să trăiesc. Pentru că aici cunosc tot ce mişcă, aici îmi place aerul, apa... ştiu că aici e biserica, ştiu că aici e cimitirul, ştiu că aici sunt rădăcinile strămoşilor mei. Pentru mine valorile astea nu pot fi cumpărate”, spune Sorin Jurca, localnic.
„Noi trebuie să lăsăm copiilor noştri ceva în urma noastră. Tică Darie a venit la Roşia Montană când era un copilaş. A făcut o treabă extraordinară la Roşia Montană. E un băiat foarte activ, face nişte lucruri formidabile... şi dacă o ţine aşa, va face ceva deosebit în Roşia Montană. Şi noi o să-l sprijinim din toate punctele de vedere”, spune Eugen Cornea, localnic.
Dacă înainte să ajungă Tică Darie la Roşia Montană, localnicii nu erau prea optimişti, astăzi, comunitatea vede viitorul altfel.
„Roşia Montană are şansa unui nou început. Cu tot conflictul ăsta. Şi pe undeva a fost bine că a venit”, spune Eugen David, localnic.
Tică Darie a renunţat la o carieră, dar şi la oraşul natal pentru a locui în Munţii Apuseni. Determinarea şi implicarea lui în viaţa comunităţii au fost răsplătite de locuitorii Roşiei Montane.
„Simţind aşa mult că trebuie să vin aici să mă implic în comunitate, pur şi simplu n-am regretat. Chiar mi-a zis un om, mi-a oferit o bucată de pâine, mergeam prin Bucium şi mi-a oferit o bucată de pâine, un colac, m-a întrebat dacă nu vreau un pup dulce şi am zis ce e ăla, am început să mă gândesc ce vrea omul ăsta de la mine şi mi-a zis că un pup dulce e un colac. Şi i-am mulţumit şi mi-a zis: n-ai de ce să-mi mulţumeşti, că doar trăim unul pentru celălalt. Şi aşa consider şi eu, că trăim unul pentru celălalt pe planeta asta şi fac ceea ce simt”, spune Tică Darie.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
