Într-un Bucureşti aglomerat, cu peste două milioane de maşini, bicicleta este din nou la putere. Însă nu oricine merge cu bicicletă poate fi considerat biciclist. Şi pentru cei care participă la trafic pe două roți, regulile de circulaţie şi conduită ar trebui să conteze la fel de mult ca pentru şoferi.
Nicoleta Cîrjan a redescoperit acum doi ani o pasiune din copilărie : mersul pe bicicletă. Deşi în Bucureşti nu este un sport uşor, ea merge în fiecare zi, de acasă la birou, pe două roţi.
„Pe bicicletă sunt aproape de un an constant, mi-am închriat o bicicletă din parc şi mi-am dat seama că eu am uitat că există bicicleta ca mijloc de transport. Am hotărât că trebuie să îmi cumpăr, dar mergem prin parcuri că îmi era frică să ies pe stradă, după aceea pe trotuar şi după aceea pe carosabil”, spune Nicoleta.
Oricât de dificil ar fi traficul, femeile pe bicicletă au unele avantaje.
„Șoferii în trafic au puţin mai multă grijă pentru că eşti fată şi te protejează un pic mai mult, dar este la fel de stresant pentru că trebuie să pendulezi printre maşini şi borduri, printre intersecţii supermari, care nu au semafoare pentru biciclişti. De multe ori te comporţi ca un pieton, de multe ori te comporţi că un şofer”, mărturisește Nicoleta Cîrjan.
Deocamdată, Capitala duce lipsă de o infrastructură adecvată pentru bicicliști. În plus, nici şoferii nu sunt obişnuiţi cu participanţii la trafic pe două roţi.
Între 2008 şi 2010, în România au fost cumpărate aproape 900.000 de biciclete. Cu toate acestea, nu există în legea rutieră o reglementare clară a statutului de „biciclist”, care ar fi mai mult decât necesară.
„O lege a bicicliştilor este o lege care, din punctul nostru de vedere, trebuie să reglementeze drepturile şi obligaţiile bicicliştilor, drepturile şi obligaţiile autorităţilor, dar mai important decât atât, această lege va stabili obligativitatea autorităţilor locale din orașe cu mai mult de 100.000 de locuitori de a face piste de biciclete conform unor standarde”, spune Corneliu Belciug, director de programe la „Green Revolution”.
Cu sau fără „direcţii” clare, bicicliştii din România au un set de reguli nescrise pe care le respectă ca să nu îşi pună vieţile în pericol.
„Trebuie să te comporţi în trafc fix ca o maşină, să fii prevăzător, să te gândeşti cu două-trei maşini înainte ce vor face cele din faţa ta, să te asiguri mereu stânga-dreapta, să semnalizezi cu mâna, evident. Trebuie să te dai jos de pe bicicletă la trecerea de pietoni, şi să te comporţi ca un pieton, este mai safe aşa, şi să nu treci pe bicicletă”, povestește Nicoleta Cîrjan.
DJ Memo lucrează la unul dintre cele mai cunoscute radiouri din România. El este şofer, dar şi un fan al mersului pe două roți.
„Mă ajută faptul că sunt şofer pentru că ştiu regulile de circulaţie şi semnele. Sunt pentru o lege a biciclistului, sunt pentru un atestat pe care să îl primească fiecare biciclist în momentul în care iese pe şosea. Dacă ai ieşit pe şosea cu bicicleta trebuie să ştii cum arată „cedează trecere”, care e drumul cu proritate, sau eşti în intersescţie, stopul cred că îl ştie toată lumea şi ar mai trebui respectate semafoarele”, este de părere acesta, care militează pentru obligativitate purtării căştii: „Eu am avut un incident cu un şofer de autobuz, după ce m-a şicant în trafic, m-a forţat să îl depăşesc şi a ieşit pe geamul autobuzului să îmi dea cu bâta în cap. Casca m-a ajutat”.