60.000 de kilometri pe două roți. Motocicliștii care au promovat ia românească în lume
Doi români, două roţi, două ii bucovinene și două continente străbătute de la nord la sud. Povestea Andreei şi a lui Alexandru Maruseac înseamnă libertate, dragoste pentru exotic, dar mai ales bucuria de a trăi. După ce au străbătut aproape 60.000 de kilometri în anul 2012, din Alaska până în Argentina, cei doi tineri călători au învăţat că lumea întreagă poate fi casa ta, dacă ai încredere în oameni.
„Am pornit din Montreal, unde noi am avut un bilet de avion şi motocicleta noastră chiar a fost în acelaşi avion cu noi, doar că la bagaje, la cargo”, povestește Andreea.
„Apoi am traversat Canada de la est la vest, pe Alaska Highway spre Alaska, am mers până la Cercul Polar. Şi de acolo ne-am îndreptat spre sud, trecând prin Statele Unite, Mexic, America Centrală. Am trecut din Panama în Columbia, apoi am traversat America de Sud, mai mult pe coasta de vest, până în Ushuaia, în Argentina, şi am trecut puţin şi prin Antarctica”, adaugă ea.
„Au fost 9 luni de zile şi puţin, 18 ţări... şi trei continente. Dacă luăm în considerare şi Antarctica, ar fi trei”, precizează Alexandru.
Sunt tineri, curioşi şi iubesc lumea. Mai mult decât atât, vor să vorbească despre frumuseţea României peste tot pe unde ajung. Andreea şi Alexandru au evitat mereu concediile programate prin intermediul unor agenţii de turism. „Noi doi şi o motocicletă" este reţeta ideală de călătorie pentru cei doi. S-au cunoscut exact când el începea şcoala de şoferi pentru categoria A, iar primele călătorii în cuplu le-au făcut, nu cu maşina, ci pe două roţi.
„În primul an am făcut un tur în jurul ţării, ţin minte şi acuma, au fost 2000 de kilometri şi la vremea respectivă ni se părea că sunt atât de mulţi! Apoi, în următorul an, prima ieşire din ţară a fost cu motocicleta până în Scoţia”, spune Alexandru.
„În anul următor ne-am şi căsătorit, în 2011, şi pentru că am avut o săptămână în plus de concediu de la stat, am fost până în Norvegia, tot pe motocicletă”, adaugă el.
Călătorului îi stă bine cu drumul, iar Andreea şi Alexandru voiau mai mult: Lumea Nouă, văzută de pe două roţi. Nouă luni pe şosele, cu steagul României prins de motocicletă. Alex a reuşit să îşi ia un an de concediu de la serviciu, Andreea însă a trebuit să îşi dea demisia. A făcut-o fără regrete. Cei doi au călătorit simplu, au înnoptat la cort, în casele oamenilor sau, mai rar, la hoteluri. A meritat toată această aventură?
„A fost un exerciţiu extraordinar şi, pentru noi, o lecţie foarte importantă. Am dormit în nişte locuri pe lângă care altfel am fi trecut fără măcar să ne oprim şi am cunoscut nişte oameni extraordinari! Ştiam într-adevar unde o să aterizăm şi unde o să dormim primele două nopţi, la prietenii noştri din Montreal, în schimb după aceea opţiunile erau deschise şi nu prea aveam cum să ne facem un plan foarte exact, pentru că nu ştiam nici câţi kilometri vom face pe zi, nici pe ce drum vom călători, nici măcar direcţia nu era foarte clară”, povestește Alexandru.
Singuri într-o lume străină, pentru Andreea şi Alexandru exista doar o soluţie: să parieze pe bunătatea semenilor. Şi au câştigat. Blogul lor de călătorie, scris în română şi în engleză, a fost excelent primit de utilizatori, care au ajuns să le dea sfaturi de drum.
„Surprinzător pentru noi, mulţi oameni din Canada, din America, au citit, au urmat rândurile scrise de noi şi pur şi simplu primeam indicaţii, sugestii, puteţi să o luaţi pe acolo, puteţi să mergeţi în partea cealaltă, multe invitaţii, puteţi să staţi la noi o zi două, dacă treceţi pe aici”, spune Alexandru.
„În Argentina, de exemplu, ne căutam un hotel. Şi un domn care îşi savura cafeaua de după-amiază se uita cum tot treceam pe stradă, dintr-o parte în alta, de la un hotel la altul, şi a crezut că avem vreo problemă. Şi omul acela a zis: puteţi să dormiţi la mine! (...) Noi nu îl ştiam, îl văzusem cu 5 minute înainte, noi nu îl ştiam, mai important, doi oameni din România pe motocicletă... (...) A zis că are o mansardă încălzită, dar dacă avem saci de dormit, putem dormi acolo. Nu are pat, nu are nimic, dar pentru noi era absolut în regulă! El (...) a întrebat, pe unde mergem, pe unde vrem să ajungem şi a spus: bine, când vă întoarceţi nu aveţi alt drum, trebuie să treceţi tot prin oraşul ăsta. Vă dau cheia de rezervă de la casă, în caz că nu sunt acasă să dormiţi tot aici”, povestește Alexandru.
Andreea şi Alexandru şi-au pus în bagaje o mână de haine şi câteva piese pentru motocicletă. Însă la loc de cinste au stat două ii bucovinene, cadou de la părinţii lor. „Iile călătoare" nu puteau rămâne acasă.
„Iile astea, ca şi motocicleta, au deschis conversaţii cu oameni pe parcursul călătoriei. Când ajungeam într-un loc mai special, Cascada Niagara sau Machu Pichu, scoteam iile şi le puneam pe noi şi le fotografiam în locurile respective. Este incredibil cum iile astea simple, cusute acum zeci de ani, creau nişte conversaţii şi nişte legături cu oamenii din jurul nostru, toţi se arătau interesaţi de povestea lor, de ţara din care vin şi din care venim noi”, spune Andreea.
„Am mai avut de asemenea un steag, steagul României, agăţat de motocicletă (...) şi chiar erau foarte mulţi oameni, unii recunoşteau steagul şi ştiau câteva lucruri despre România. Nu ştiu, Nadia Comăneci sau Vlad Ţepeş, dar voiau să afle mai mult. Adică nu se rezumau la un jucător de fotbal şi o gimnastă, voiau să afle mai mult despre ţara asta, unde este, cum sunt oamenii, ce mâncăm”, adaugă ea.
Departe de ţară, în America latină, Andreea şi Alexandru şi-au dat seama că sunt norocoşi că s-au născut în România.
„Pentru foarte mulţi dintre oamenii aceia realitatea înseamnă altceva: înseamnă oameni cu mitraliere la fiecare intersecţie, înseamnă verificări în bagaje, înseamnă tot felul de alte lucruri (...) Lucruri foarte, foarte triste. Şi ne-am dat seama că noi ar trebui să fim foarte fericiţi şi să mulţumim că noi nu suntem într-o astfel de postură şi că armata noastră stă în cazarmă şi nu pe stradă”, spune Alexandru.
„Nouă ne place ţara în care ne-am născut, de asta ne-am şi întors aici. Că ne mai întreabă lumea de ce ne-am întors. Noi ne-am întors de drag, că este o ţară frumoasă şi chiar trebuie să îţi vezi ţara ta înainte să pleci, să faci alte călătorii”, adaugă Andreea.
Iile lor bucovinele şi atitudinea relaxată şi senină i-au făcut pe străini să fie curioşi în legătură cu România. Mulţi dintre ei i-au ajutat pe Andreea şi Alexandru să filmeze un videoclip cu urări pentru cei de acasă.
Alţii s-au îndrăgostit de România şi au venit în vizită.
„Am vorbit cu oameni pe care mai apoi am reuşit să îi aducem în România, de fapt, nici nu ne-am străduit să facem treaba asta (...) La un an după ce ne-am întors am primit mesaj de la ei că ne-am gândit să ne petrecem concediul în România, ne primiţi? Ne spuneţi ce putem să vedem în ţara voastră?”, spune Andreea.
Din preeriile canadiene până în Anzii Chilieni, de la vremea rece din Alaska la soarele californian, până în sălbatica Antarctică. După o asemenea călătorie, Andreea şi Alexandru au scris cartea „285 de zile în căutarea verii". Acum sunt în căutarea unei noi rute, a unui loc nou în care să poarte, cu mândrie, steagul românesc şi iile din Bucovina.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
