Proiectul DReam. Nevăzătorii pot citi orice carte la Biblioteca Naţională a României
În cadrul Bibliotecii Naţionale a României, s-au găsit totuşi soluţii menite să ajute persoanele cu nevoi speciale.
Este vorba despre proiectul DReam, cu ajutorul căruia Biblioteca Naţională a României a devenit, în totalitate, accesibilă pentru nevăzători.
„A fost iniţiat pentru că noi, la Biblioteca Naţională, ne dorim să aducem deopotrivă utilizatori valizi, dar şi cu disabilităţi”, spune Adriana Boruna, Coordonator Proiecte - Serviciul Cercetare şi Dezvoltare, Biblioteca Naţională a României.
Biblioteca Naţională a României are un sediu modern, facilităţi şi tehnologii noi, un fond de carte care conţine 13 000 000 de unităţi bibliografice şi, acum, un proiect salvator, adresat persoanelor nevăzătoare sau cu deficienţe de vedere: DReam.
„În momentul de faţă, orice persoană nevăzătoare sau slab văzătoare poate să consulte la Biblioteca Naţională aproape toate documentele din colecţiile noastre”, explică Adriana Boruna.
Programul DReam constă în instalarea în cadrul sălilor de lectură de la Biblioteca Naţională a României a unor tehnologii prin care nevăzătorii sau persoanele cu deficienţe de vedere pot accesa documentele şi cărţile.
Cititoare sau magnificatoare de ecran, televizoare cu circuit închis, softuri care scanează documentele, imprimantă Braille sau dispozitive de lectură.
Sunt modalităţi prin care nevăzătorii pot, în sfârşit, avea acces la tot ce înseamnă informaţie.
„Pot avea acces la informaţia disponibilă pe internet, poştă electronică, reţele de socializare, site-uri, aplicaţii educative, culturale şamd. Îşi pot scana documente cu ajutorul unor scannere suficient de performante. Şi îşi pot oceriza cartea sau revista pe care vor să le citească şi astfel au acces la ele”, explică Adriana Boruna.
A oceriza o carte înseamnă, în limbaj tehnic, a recunoaşte optic caracterele unui document, în urma scanării acestuia.
Adriana Boruna este din Constanţa, are 31 de ani, este doctor în filologie şi lucrează la departamentul de cercetare şi dezvoltare din cadrul Bibliotecii Naţionale a României.
Este nevăzătoare, dar pentru ea asta nu este o piedică să reuşească în viaţă. Dimpotrivă, fiecare obstacol a devenit, în cele din urmă, o luptă pe care şi-a propus, mereu, să o câştige.
„Aş încuraja nevăzătorii să se adapteze sistemului, să-ndrăznească să iasă din casă, să-şi dorească mai mult pentru ei, să nu se izoleze, să fugă de spaţiile create pentru ei şi doar pentru ei”, spune Adriana Boruna.
Adriana se consideră un om norocos pentru că a avut parte de susţinere din partea părinţilor. De la ei a primit întotdeauna sfaturile care contează.
„Mi-au explicat de când mă ştiu că nu există nu pot, există nu vreau, şi că dacă vreau, pot orice, şi că trebuie să vreau pentru că altă soluţie n-am”, spune Adriana Boruna.
A învăţat de mică alfabetul Braille. Prima carte citită a fost Amintiri din copilărie a lui Ion Creangă. Satisfacţia resimţită atunci a fost cea a unei lupte câştigate cu destinul ei.
„M-am simţit foarte puternică în momentul ăla. Am simţit că pot domina eu lucrurile. Şi-n momentul acela, am avut curaj să-mi doresc să cânt la pian, să merg la teatru, să citesc mai mult, să merg la şcoală”, povesteşte ea.
Soluţii tehnice pentru nevăzători
În România, din cele 110 000 de persoane cu deficienţe de vedere, foarte puţine au studii superioare sau un loc de muncă.
„Asta nu pentru că nu pot, pentru că există persoane cu potenţial inimaginabil de mare. Pur şi simplu n-au avut şansa să meargă mai departe. N-au îndrăznit să iasă din casă, poate n-au avut parte de sprijin”, explică Adriana Boruna.
Situaţia este cu atât mai gravă cu cât foarte puţini dintre nevăzători cunosc alfabetul Braille.
„E de menţionat faptul că numai 10% dintre nevăzători pot citi şi scrie în alfabet Braille. Cei cu problema dobândită mai greu îşi însuşesc limbajul pentru că acest simţ de recunoaştere a punctelor se formează în copilărie. Dacă nu se formează în copilărie, greu se mai formează”, explică Adriana Boruna.
În majoritatea ţărilor din Europa, astfel de proiecte au fost implementate cu zeci de ani in urmă. Tehnologiile destinate nevăzătorilor i-au ajutat pe aceştia să se integreze mai uşor în societate, să meargă la studii şi, în cele din urmă, să-şi găsească un loc de muncă.
Proiectul DReam tocmai pe acest lucru mizează, pe integrarea persoanelor nevăzătoare într-un sistem care să le ajute să iasă din anonimat.
Biblioteca Naţională dispune acum şi de o imprimantă Braille care tipăreşte informaţia, în relief, nu doar în format text, dar şi sub formă de imagini, de la hărţi geografice până la planşe botanice.
„Pe măsură ce explorezi planta, aflu informaţii despre rădăcină, tulpină, frunze, flori şamd. Tot ce am setat în prealabil cu ajutorul softului”, spune Adrina Boruna.
Sunt tehnologii noi care costă foarte mult şi care, deocamdată, nu sunt disponibile pentru marele public decât la Biblioteca Naţională a României.
„Cei cu care am interacţionat eu la Biblioteca Naţională, nevăzători, sunt în jur de 150, până în momentul de faţă”, spune ea.
În anul 1822, pedagogul francez Louis Braille a experimentat procedeul scrierii nocturne, devenit ulterior, alfabetul Braille sau sistemul de citire destinat nevăzătorilor.
Astăzi, la peste două secole distanţă, noile tehnologii permit accesul la lectură chiar şi celor care nu cunosc alfabetul Braille.
De la magnificatoare pentru ecran, până la softuri sofisticate capabile să redea vocal sau să transpună în alfabet Braille orice tip de informaţie, tehnologiile din cadrul proiectului DReam sunt o adevărată mană cerească pentru nevazatori.
O dovadă că acolo unde există voinţă, bani şi programe bine puse la punct, o poveste dramatică poate deveni, peste noapte, o reţetă de succes.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
