„Pescărușul” în regia lui Yuri Kordonsky este un spectacol aparte mai ales prin felul cum a fost gândit spațiul scenic. S-a jucat în spatele cortinei, iar culisele Operei au devenit un salon de secol XIX, în spiritul lui Cehov.
„Este un decor în care iau și spectatorii loc, care sunt părtași la această poezie a neîmplinirii personajelor cehoviene. Se așează pe aceste scaune, care toate fac parte din decorul original al spectacolului, ele au fost ca atare aduse de la Timișoara”, spune Lucian Vărșăndan, directorul Teatrului German de Stat din Timișoara.
Regia păstrează povestea clasică. Treplev, un tânăr scriitor, o iubește pe Nina, cea care a jucat în piesa lui. Cei doi se reîntâlnesc după ani, dar nu își împlinesc iubirea.
„Este unul dintre cele mai importante personaje din literatura dramatică și am mers cu o anumită frică, am început să lucrez la rol cu o anumită frică. A trecut prin foarte multe decepții, atât profesionale, cât și private, mai ales private. partea aia e greu de interpretat. Acolo e rupere de suflet”, explică Olga Török, actriță.
Tânărul Treplev se sinucide în final, pentru că are impresia că s-a ratat ca artist. Regizorul a căutat să anticipeze finalul dramatic și a apelat pentru asta la toate simțurile spectatorilor.
„Publicul primește câte o feliuță de lămâie pe care trebuie să o pună în gură. Și în momentul când se împușcă publicul mușcă și rămâne cu gustul acela. Și la sfârșit, când se vorbește despre împușcătură, automat îți aduci aminte de gustul lămâii”, spune Horia Săvescu, actor.
Spectacolul „Pescărușul” a fost prezentat în cadrul Festivalului internațional de Teatru de la Sibiu de anul acesta și va fi jucat și peste hotare, la Luxemburg, în 2014.