Patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române, mutat de vineri la Casa Presei. Accesul publicului, posibil peste un an

Directorul muzeului, Ioan Cristescu, declarat că au fost mutate deja la Casa Presei toate lucrurile necesare pentru „activitatea curentă” a instituţiei, precum 1biblioteca, librăria, birourile administrative, birourile angajaţilor”, informează Mediafax.

„Patrimoniul încă nu l-am mutat. O să începem de mâine, şi sâmbătă şi duminică îl mutăm”, a declarat Ioan Cristescu.

Întrebat când va putea publicul vizita din nou muzeul, acesta a spus că sediul de la Casa Presei este doar pentru „depozitare, conservare şi inventariere”, iar Muzeul Naţional al Literaturii Române nu va fi deschis pentru vizitare mai devreme de un an.

„Am şi eu o promisiune pe care a făcut-o publică premierul Ponta, am şi promisiunea Primăriei Capitalei că în următoarea perioadă, după ce terminăm cu mutatul, vom căuta o clădire”, a mai spus directorul MNLR.

Povestea unei retrocedări controversate

Muzeul Literaturii Române nu mai are sediu şi a fost nevoit, conform legii, să-şi mute uriaşul tezaur, ambalat în cutii, într-un depozit de la Casa Presei Libere. Imobilul din Bulevardul Dacia nr. 12, Casa Scarlat Kretzulescu, i-a fost retrocedat proprietarului de drept. Angajaţii muzeului trăiesc o dramă, iar acţiunile de protest au rămas fără ecou.

Echipa DIGICULT a stat de vorbă cu istoricul Mihai Sturdza, actualul proprietar al imobilului din Bulevardul Dacia nr. 12 şi cu angajaţii muzeului şi a aflat povestea mult contestatei retrocedări.

„Făcând proces unui muzeu, am fost implicit acuzat că vreau să-i dau afară în stradă, că îl omor pe Eminescu”, spune Mihai Sturdza, istoric, actualul proprietar al clădirii.

S-au scris articole de presă, s-au organizat mitinguri de protest, s-au semnat petiţii pentru salvarea patrimoniului muzeului, fără niciun rezultat.

„Suntem extrem, extrem de fragili noi ca naţie din punct de vedere al identităţii noastre. Încet încet noi renunţăm foarte uşor la valorile naţionale”, afirmă Ioan Cristescu, director al MNLR.

Muzeul Literaturii se află în administrarea Primăriei Capitalei. După ce imobilul le-a fost retrocedat proprietarilor, aceştia au cerut Consiliului General al Bucureştiului plata unei chirii.

Primarul a propus aprobarea de urgenţă a unui buget pentru închirierea unui spaţiu nou, adecvat muzeului. Consilierii municipali au susţinut... că nu au fonduri. Cum Primăria nu a avut nici bani, nici bază legală pentru plata retroactivă a chiriei, oficialităţile au căutat un nou spaţiu pentru expunerea tezaurului muzeal. Nu s-a găsit, nici până astăzi.

„Toate valorile au fost anulate şi există una singură, banul. Pentru un unicat nu există contravaloare în bani”, declară Lucian Chișu, cercetător ştiinţific MNLR.

Prins între întârzieri birocratice, moşteniri şi procese, fondul Muzeului Naţional al Literaturii va fi depozitat, temporar, într-un spaţiu special amenajat, la Casa Presei Libere. Primăria, în a cărei administrare se găseşte Muzeul Literaturii, a dat un comunicat oficial.

„Tezaurul din Muzeul Naţional al Literaturii Române va fi protejat. În urma evaluării mai multor imobile, primarul general, Sorin Oprescu, și ministrul culturii, Kelemen Hunor, au convenit asupra unui spațiu adecvat depozitării obiectelor de patrimoniu aflate în Muzeul Naţional al Literaturii Române. Au început procedurile interne de pregătire a mutării în incinta Casei Presei, în spaţiul administrat de CNI CORESI”, precizează Primăria Capitalei.

Directorul instituţiei, Ioan Cristescu, crede că, pentru moment, spaţiul permite conservarea, păstrarea şi securizarea patrimoniului. Dar nu poate îndeplini funcţia de bază.

„Din punct de vedere al misiunii unui muzeu, la ora actuală nu vom putea îndeplini o misiune importantă, cea de valorificare a patrimoniului”, susține directorul MNLR.

Ce înseamnă, de fapt, tezaurul patrimonial al Muzeului Literaturii? Scrisori şi obiecte care le-au aparţinut scriitorilor români; o Biblie tipărită în anul 1688 cu sprijinul lui Şerban Cantacuzino; cărţi vechi şi rare păstrate în Sanctuarul Cărţii, documente istorico-literare, lucrări de artă plastică, periodice, obiecte şi mobilier memorial, manuscrise ale operelor marilor scriitori români, de la Sadoveanu la Eliade, Vasile Voiculescu, Panait Istrati sau Ion Minulescu.

„Unicatul e un lucru cu care nu te poţi juca”, adaugă Lucian Chișu.

„În cifre înseamnă aproape 300.000 de manuscrise şi fotografie, înseamnă o pinacotecă cu câteva sute de lucrări de artă plastică, înseamnă mobilier vechi, şi înseamnă foarte multă carte rară şi veche”, menționează Ioan Cristescu.

Pe lângă tezaurul de carte, muzeul mai deţine propria editură, revista Manuscriptum, publicaţie istorico-literară, şi are în custodie, primite prin donaţie, 6 case memoriale, organizate în reţea proprie: "Tudor Arghezi - Mărţişor", "George şi Agatha Bacovia", "Liviu şi Fanny Rebreanu", "Ion Minulescu - Claudia Millian", "Alexandru Ciorănescu" şi "Mihail Sadoveanu".