PASTILA DE LIMBĂ. Radu Paraschivescu: „Național Arena”, un moft agramat
„Ţineţi minte şcoala primară? Dar gimnaziul? Ehe, ce frumos era: învăţam lucruri noi, luam note (mai bune sau mai proaste), făceam insectare sau ierbare, dădeam lucrare de control sau extemporal, copiam, chiuleam, luam sau nu premiu sau menţiune. Vremuri...
Apropo: tot în şcoala primară, şi apoi în gimnaziu, învăţătoarea, iar pe urmă profesoara de limba română, ne spuneau, la orele de gramatică, un lucru care astăzi unora dintre noi nu li se mai pare valabil. Ne spuneau că adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul pe care-l însoţeşte. Vă amintiţi, nu? „Un băiat frumos, o fată frumoasă, nişte băieţi frumoşi, nişte fete frumoase." Mai târziu, când am început să învăţăm limbi străine, i-am invidiat pe englezi fiindcă nu aveau asemenea complicaţii. La ei „beautiful" însemna şi înseamnă deopotrivă frumos, frumoasă, frumoşi sau frumoase.
Probabil că vă-ntrebaţi ce mi-a venit. M-a apucat tristeţea, atâta tot. Am descoperit, cu aproape patru ani în urmă, că regula acordului dintre substantiv şi adjectiv a început să fie încălcată. Şi am constatat că există, în spaţiul public, dar nu numai, vorbitori care nu se sfiesc să pună substantivul la feminin şi adjectivul la masculin, fără să li se pară nimic anormal. Fără să aibă impresia că asortează o poşetă unor bocanci de munte.
Cu ce prilej am făcut descoperirea aceasta care m-a mâhnit? Cu prilejul deschiderii, pe 6 septembrie 2011, a unei arene sportive refăcute din temelii. Este vorba, fireşte, de Arena Naţională, fostă 23 August, fostă Stadionul Naţional, fostă Lia Manoliu.
Ei bine, încă dinaintea meciului inaugural Romania-Franţa 0-0, am auzit şi am văzut scrisă o formulă care m-a împins în stupoare: Naţional Arena. E imposibil să n-o fi sesizat şi dumneavoastră, fie în timpul unor transmisiuni sportive de pe respectiva arenă, fie citind un articol de ziar (nu neapărat de sport).
Până şi site-ul edificiului în chestiune foloseşte tot Naţional Arena, recurgând la varianta corectă, Arena Naţională, o singură dată - pesemne din neatenţie.
Care e logica de fabricaţie pentru Naţional Arena? Mai bine zis, există oare vreo logică? Puţin probabil. Naţional Arena e doar un moft agramat. Formula altoieşte două cuvinte româneşti pe tulpina limbii engleze, în care adjectivul stă înaintea substantivului (big house). Pronunţarea sintagmei se face în cea mai curată limbă română. Nu se poate vorbi de o pronunţare în engleză, câtă vreme „naţional" e scris cu diacritice şi rostit în consecinţă. Dacă s-ar fi pronunţat „neşnăl ărina", ar mai fi fost cum ar mai fi fost. Însă Naţional Arena, scris şi pronunţat aşa, n-are nici măcar umbra unui temei.
Să rezumăm. Există acord de gen, număr şi caz între substantiv şi adjectiv? Există. E adjectivul „naţional" de genul masculin? E. E substantivul „arenă" de genul feminin? E. E „Naţional Arena" o aberaţie? Încă o dată, e.
Întrebarea care mă frământă este de ce evităm cu atâta sârguinţă să spunem „Arena Naţională"? Ce-i în neregulă cu sintagma asta? Ni se pare că suntem mai interesanţi sau mai cosmopoliţi dacă ne sluţim limba şi născocim sintagme cu handicap sever, din categoria „Naţional Arena"? Dacă aşa stau lucrurile, de ce nu extindem forma aceasta de vorbit anapoda? De ce nu spunem „aventurierul a găsit preţios piatra" în loc de „aventurierul a găsit piatra preţioasă"? De ce nu scriem „Ilie a băut o mineral apa" în loc de „Ilie a băut o apă minerală"? De ce „Am rezolvat o problemă grea" şi nu „Am rezolvat o greu problema"?
Revin şi vă rog frumos, cu mâinile împreunate. Spuneţi şi scrieţi „Arena Naţională", nu „Naţional Arena". Iar dacă aveţi timp şi curaj, atrageţi-le atenţia şi celor pe care-i auziţi sau îi vedeţi folosind varianta aceasta neghioabă, care calcă în picioare gramatica.
Atât pentru astăzi. Vă aştept viitor săptămâna. Offff! Vă aştept săptămâna viitoare, la o nouă „Pastilă de limbă". La revedere!”
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
