PASTILA DE LIMBĂ. Prepoziții folosite anapoda
„PE” este adesea întrebuinţată anapoda în locul prepoziţiilor „prin”, „în” sau „la”.
Enunţul greşit „Costin s-a plimbat PE centru cu prietenii” devine, în varianta corectă, „Costin s-a plimbat PRIN centru cu prietenii”.
La fel, enunţul greşit „Citesc o carte ori de câte ori sunt PE tren” devine, în varianta corectă, „Citesc o carte ori de câte ori sunt ÎN tren” sau, modificând un pic enunţul, „Citesc o carte ori de câte ori merg (pentru rigorişti, "călătoresc") CU trenul”.
În fine, enunţul greşit „Dacă e la fel de cald şi mâine, mergem PE ştrand” devine, în varianta corectă, „Dacă e la fel de cald şi mâine, mergem LA ştrand”.
Însă „pe” nu este singura prepoziţie deturnată, din neatenţie sau din neglijenţă, de la rosturile ei fireşti. Există şi alte cuvinţele de acest tip, din categoria părţilor de vorbire neflexibile, pe care unii vorbitori de română le folosesc aiurea când formează locuţiuni adverbiale, prepoziţionale sau de altă natură. Şi în acest caz, ca în atâtea altele, cei care comit erori provin din profesii şi din medii sociale diverse. Unii au studii superioare, diplome şi masterate. Alţii deţin funcţii şi demnităţi publice, iar alţii au terminat-o cu învăţătura pe la jumătatea drumului, dacă nu chiar mai devreme. Împreună însă, ei dau apă la moară şcolii de gândire (profund discutabile) care susţine că dacă mesajul este înţeles de destinatar, stilistica şi corectitudinea exprimării devin chestiuni de plan secund.
Printre celelalte prepoziţii folosite uneori inadecvat se numără „CU”, „DE” şi „LA”. Greşeala constă, în cea mai mare parte a cazurilor, în folosirea uneia dintre respectivele părţi de vorbire în locul alteia. Pentru un ochi atent sau o ureche exersată, efectul este caraghios. Am spus „ochi” sau „ureche” fiindcă acest tip de greşeală apare şi în scris, şi în exprimarea orală. În ambele situaţii, stridenţa e la fel de uşor depistabilă. Şi, să recunoaştem, la fel de uşor de evitat.
Una dintre aceste formule greşite este „referitor CU”, pe care destui utilizatori ai limbii române o preferă formulei corecte „referitor LA”. Mi-a fost dat să aud recent, în metrou, un domn spunându-i unui interlocutor nevăzut „V-am sunat referitor CU ce-am discutat acum două săptămâni”. Am mustăcit cuminte, dar m-am abţinut să-l corectez, spre a nu fi acuzat de indiscreţie (deşi omul vorbea suficient de tare ca să fie auzit şi de mecanic). Acum însă pot s-o spun răspicat: enunţul „V-am sunat referitor CU ce-am discutat acum două săptămâni” este greşit. Variantele corecte sunt fie „V-am sunat referitor LA ce-am discutat acum două săptămâni”, fie „V-am sunat în legătură cu ce-am discutat acum două săptămâni”, precizează Radu Paraschivescu.
„CU” este folosit necorespunzător şi când e plasat după cuvântul „apropo”, într-o tentativă nereuşită de construire a unei locuţiuni. Singura prepoziţie acceptată după adverbul „apropo” este prepoziţia „DE”. Asta înseamnă că ne vom feri să spunem „Apropo CU Ionescu, s-a mai auzit ceva de fratele lui?” şi vom spune „Apropo DE Ionescu, s-a mai auzit ceva de fratele lui?”.
Fireşte, lucrurile se schimbă când nu mai vorbim despre adverbul „apropo” (cu sensul de „fiindcă a venit vorba”), ci despre substantivul „apropo”, cu sensul de „aluzie” sau „propunere făcută pe ocolite”. În acest caz, se impune folosirea prepoziţiei „LA”: „Mihai mi-a bătut (sau „mi-a făcut”) un apropo LA o datorie mai veche, de care uitasem cu desăvârşire”.
Există însă şi situaţii în care utilizatorii limbii române nu-l folosesc pe „CU” în locuţiuni în care întrebuinţarea sa este obligatorie. Aşa stau lucrurile în cazul formulei „în raport de”, o eroare pe care o vedem fie în texte juridice, fie în contracte de muncă sau alte documente asemănătoare. Desigur, formula corectă este „în raport CU” şi nicidecum „în raport DE”. Prin urmare, vom evita enunţurile din categoria „Salariaţii sunt plătiţi în raport DE munca prestată” şi vom alege întotdeauna varianta „Salariaţii sunt plătiţi în raport CU munca prestată”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
