Nu ştiu dacă vi se pare straniu sau nu, dar am întâlnit oameni care admit că fac greşeli de exprimare din grabă, spune Radu Paraschivescu. Mai bine zis, fiindcă vor să economisească timp, ştiut fiind că timpul e una dintre mărfurile de preţ ale vieţii. E discutabil dacă o economie de cinci zecimi de secundă justifică o greşeală de limbă, dar cronometrul merge şi timpul, după cum se spune într-un cântec al lui Freddie Mercury, nu aşteaptă pe nimeni.
Partea interesantă este că multe dintre erorile comise din grabă privesc în general exprimarea orală. În scris aceste greşeli apar mult mai rar. Să însemne asta oare că oamenii se grăbesc mai mult când vorbesc decât când scriu? Posibil. Dar se prea poate ca motivul adevărat să fie ruşinea de-a lăsa dovezi vizibile ale greşelilor, în conformitate cu enunţul latinesc verba volant, scripta manent. Ce se vorbeşte zboară, ce e scris rămâne.
Una dintre formulele care dau bătăi de cap multora este „părerea mea este că". Din grabă (e adevărat, uneori şi din necunoaştere), destui vorbitori renunţă la cuvântul „este" şi preferă să spună „părerea mea că" în loc de „părerea mea este că". Amputarea e prostească şi fără temei, de acord, dar lumea s-a obişnuit treptat cu această formulă şi nu prea mai pare deranjată de absenţa lui „este".
Vă invit să punem totuşi lucrurile în ordine. Prin urmare, varianta corectă de enunţ va fi „Părerea mea este că agricultura merge prost". Enunţul „Părerea mea că agricultura merge prost" e greşit. La fel, vom avea grijă să spunem „Părerea mea este că datoria externă a scăzut" şi nicidecum „Părerea mea că datoria externă a scăzut". În schimb, e corect să folosim enunţurile uşor modificate „După părerea mea, agricultura merge prost" şi „După părerea mea, datoria externă a scăzut".
O formulă care seamănă foarte bine cu cea de adineauri şi unde se constată aceeaşi abatere pleacă de la trioul de cuvinte „adevărul este că". Şi aici unii vorbitori intervin anapoda şi-l scot pe „este" din enunţ, mulţumindu-se cu formula şchioapă „adevărul că". Astfel, ei recurg la exprimări incorecte, din categoria „Adevărul că m-am trezit cu o oră mai târziu decât de obicei" sau „Adevărul că drama acestui copil a impresionat multă lume". În forma lor corectă, enunţurile vor arăta după cum urmează: „Adevărul este că m-am trezit cu o oră mai târziu decât de obicei", respectiv „Adevărul este că drama acestui copil a impresionat multă lume".
Ceva asemănător se constată la două începuturi de enunţ des întâlnite în administraţie şi în corespondenţa oficială (înştiinţări, hotărâri, avertismente, puneri în executare etc.). Este vorba de enunţurile care ar trebui să conţină formulele „ca urmare a" şi „în funcţie de". În primul caz, amputarea e dublă şi se face din ambele părţi ale cuvântului „urmare". Dispar, altfel spus, „ca" şi „a", iar rezultatul e un exemplu de proastă exprimare: „Urmare celor apărute ieri în presă, echipa a intrat în silenzio stampa" sau „Urmare cererii dumneavoastră din luna precedentă, s-a dispus efectuarea unei anchete". Repet, ambele enunţuri sunt greşite. Variantele corecte sunt „Ca urmare a celor apărute ieri în presă, echipa a intrat în silenzio stampa" şi „Ca urmare a cererii dumneavoastră din luna precedentă, s-a dispus efectuarea unei anchete".
Lucrurile stau la fel şi pentru enunţurile în care „în funcţie de" se scurtează şi devine „funcţie de". Diferenţa este şi de data asta mică, dar importantă. Aşadar, e greşit să spunem „Funcţie de rezultatele la testul psihologic, candidatul va trece sau nu la a doua etapă a testării". Varianta corectă este „În funcţie de rezultatele la testul psihologic, candidatul va trece sau nu la a doua etapă a testării". La fel, ne vom feri să spunem „Funcţie de rezultatele ultimelor trei meciuri, antrenorul va fi păstrat sau demis" (variantă greşită) şi vom spune „În funcţie de rezultatele ultimelor trei meciuri, antrenorul va fi păstrat sau demis" (variantă corectă).
În concluzie, graba strică treaba chiar şi când e vorba de limba română. Părerea mea este că putem evita acest lucru. Iar adevărul este că trebuie să-l evităm.