Pastila de limbă. Cuvinte folosite greșit: „exod” și „emulație”
Discutăm despre o serie de cuvinte pe care nu le folosim întotdeauna cum trebuie. Iar dacă data trecută am vorbit despre confuzia dintre „adulter” şi „adulterin”, acum vom pune lupa pe alte două situaţii în care, fără să ne dăm seama, comitem greşeli de lexic şi de exprimare.
Unul dintre cuvintele folosite în răspărul dicţionarului, ba chiar şi al culturii generale, este substantivul „exod”. Spun asta, fiindcă am citit de curând două articole în care substantivul „exod” era folosit anapoda. Şi nu oriunde, ci chiar în titlu.
Primul titlu era „Cum se explică exodul fotbaliştilor străini în România?”.
Al doilea era „Exod de august. Bucureştenii se întorc acasă din concediu”.
Numitorul comun al celor două titluri este folosirea greşită a cuvântului „exod”. De ce e greşită? Iată de ce:
Prin „exod” ca substantiv comun se înţelege „părăsirea în masă a unei ţări sau a unui teritoriu de către populaţia aflată în acea ţară sau pe acel teritoriu”. „Exodul” poate avea ca sinonim „emigrarea”, câtă vreme vorbim despre refugierea din faţa unui război sau a unui cataclism. Exodul presupune ideea de plecare în masă dintr-un spaţiu, de evacuare a lui.
A doua accepţie a cuvântului „exod” ca substantiv comun este cea de „parte finală a unei tragedii greceşti, cuprinzând deznodământul şi ieşirea din scenă în cortegiu a actorilor”.
În schimb, „Exodul” ca substantiv propriu, deci scris cu majusculă, este „o carte a Vechiului Testament, a doua din Pentateuh, atribuită lui Moise, în care sunt relatate ieşirea evreilor din Egipt, îndreptarea lor spre pământul făgăduinţei, primirea legii şi ridicarea cortului sfânt”. Să adaugăm că Pentateuhul este acea parte a Bibliei care cuprinde primele cinci cărţi din Vechiul Testament.
Se observă, aşadar, că, indiferent dacă e scris cu literă mică sau cu majusculă, exodul se leagă de ideea de ieşire, de părăsire, de refugiere. Exodul înseamnă să pleci dintr-un loc, necum să vii în locul respectiv. Iată de ce „exodul fotbaliştilor străini în România” şi „exodul bucureştenilor care se întorc acasă” sunt exprimări incorecte.
Dacă vrem să folosim un cuvânt care să însemne o sosire în masă, putem apela la termenul „invazie”, deşi e un cuvânt folosit deja mai mult decât s-ar cuveni. Oricum însă, „invazia fotbaliştilor străini în România” e corectă, spre deosebire de „exodul fotbaliştilor străini în România”, care nu reprezintă doar o eroare de exprimare, ci şi o imposibilitate faptică.
„Exodul de inteligenţă” despre care au scris ziarele româneşti ani la rând se referea, pe drept cuvânt, la miile de specialişti care au părăsit România şi şi-au făcut meseria în alte locuri din lume. Aici, da, putem vorbi despre un exod, fie el şi în cheie metaforică.
Un alt cuvânt întru câtva problematic este substantivul „emulaţie”. Există vorbitori , şi nu puţini, care confundă emulaţia cu entuziasmul. Printre cei care fac această confuzie se numără - din nou şi din păcate - oameni care, lucrând în presă, se consideră jurnalişti. Îi anunţ, în paranteză şi cu tristeţe, că nu sunt toţi. Cei care iau emulaţia drept entuziasm nu prea se pot numi jurnalişti, ci cel mult aspiranţi la jurnalism. De ce? Fiindcă şi în acest caz e vorba de o confuzie pe care un om care scrie pentru alţii n-ar trebui s-o facă.
Prin „emulaţie” se înţelege „dorinţa sau efortul de-a egala sau de-a întrece pe cineva în merite, glorie, talent etc., indiferent dacă vorbim de o activitate ştiinţifică, literară, politică sau artistică”. Emulaţia presupune ideea de competiţie, de rivalitate, de concurenţă.
Cât despre „emul”, el nu este adeptul, simpatizantul sau admiratorul frenetic al cuiva, ci „o persoană care se străduieşte să egaleze sau să întreacă pe cineva într-un anumit domeniu”.
La rândul lui, „entuziasmul” este o „stare afectivă caracterizată printr-o însufleţire puternică, provocată de pasiune, admiraţie sau plăcere”. Entuziasmul este de multe ori sinonim cu încântarea. Iată de ce un titlu din categoria „Festivalul Untold a creat o emulaţie deosebită la Cluj” este incorect şi chiar caraghios. Cel care a dat acest titlu a vrut să spună, de bună seamă, „Festivalul Untold a creat un entuziasm deosebit la Cluj”. Ceea ce e cu totul altceva.
(Urmăriți aici arhiva emisiunii „Pastila de limbă”, realizată de Radu Paraschivescu la Digi24)
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
