PASTILA DE LIMBĂ. Capcanele mai-mult-ca-perfectului: „terminasei” sau „terminaseși”?
Reţeta de formare a mai-mult-ca-perfectului implică următoarele ingrediente: verbul de conjugat, sufixul „se” şi o terminaţie pentru fiecare persoană: „m” (persoana întâi singular), „şi”(persoana a doua singular), terminaţie zero (persoana a treia singural), „răm” (persoana întâi plural), „răţi”( persoana a doua plural) şi „ră” (persoana a treia plural).
Dacă luăm verbul „a pleca”, folosit în exemplul de mai devreme, el va arăta după cum urmează la mai mult ca perfect: plecasem, plecaseşi, plecase, plecaserăm, plecaserăţi, plecaseră.
Această reţetă de formare (infinitiv + sufix + terminaţie) e valabilă pentru verbele de conjugarea întâi („a uita”, „a marca”, „a afla” etc.) şi pentru cele de conjugarea a patra („a fugi”, „a răcni”, „a obosi”, dar şi „a hotărî”, „a urî”, „a coborî” etc.)
Există însă şi verbe la care sufixul şi terminaţia pentru mai-mult-ca-perfect nu se lipesc de infinitiv, ci de forma de perfect simplu la persoana a treia singular a verbului de conjugat. Este vorba de verbele de conjugarea a doua („a părea”, „a plăcea”, „a tăcea” etc.) şi de verbele de conjugarea a treia („a merge”, „a plânge”, „a face” etc.).
La aceste verbe, perfectul simplu la persoana a treia singular este „păru”, „plăcu”, „tăcu”, respectiv „merse”, „plânse”, „făcu”, iar asta înseamnă că mai mult ca perfectul va arăta astfel la un verb de conjugarea a doua: plăcusem, plăcuseşi, plăcuse, plăcuserăm, plăcuserăţi, plăcuseră. Lucrurile arată la fel pentru verbele de conjugarea a treia: mersesem, merseseşi, mersese, merseserăm, merseserăţi, merseseră.
Reţeta de formare a mai-mult-ca-perfectului seamănă, după cum spuneam, cu cea de la verbele de conjugarea întâi şi de conjugarea a patra. Numai că, repet, există o mare deosebire: sufixul „se” şi terminaţiile nu se mai adaugă formei de infinitiv, ci formei de perfect simplu la persoana a treia singular.
Să ne întoarcem acum la greşelile comise iniţial din grabă, dar care apoi reuşesc să ni se instaleze în vocabular şi să rămână acolo fără să ne dăm seama. Printre aceste greşeli se numără şi cele referitoare la terminaţiile pentru mai mult ca perfect. Şi nu e vorba de terminaţiile pentru toate persoanele, ci doar pentru două dintre ele: persoana a doua singular şi persoana întâi plural.
La persoana a doua singular, există vorbitori care umblă la terminaţia „şi” şi-l elimină, nu se ştie de ce, pe „ş”, lăsându-l pe „i” singur în capcana unei terminaţii incorecte. Construcţiile de mai-mult-ca-perfect de acest tip sunt, bineînţeles, greşite:
Când te-am sunat, tocmai terminasei de citit „La răscruce de vânturi”.
Tata s-a întrebat de când nu-ţi mai făcusei analizele.
Iată acum şi variantele corecte, în care sufixul „se” e însoţit de terminaţia „şi”:
Când te-am sunat, tocmai terminaseşi de citit „La răscruce de vânturi".
Tata s-a întrebat de când nu-ţi mai făcuseşi analizele.
În ceea ce priveşte mai-mult-ca-perfectul la persoana întâi plural, aici se comite un alt tip de eroare: se preia modelul de formare a mai-mult-ca-perfectului la persoana întâi singular şi se sare peste „ră” din terminaţia „răm”. Aşa apar exprimările incorecte din categoria:
Ne dusesem deja de cinci ori la film.
Carol şi-a amintit că fusesem obligaţi să intrăm în adăpost.
Variantele corecte sunt, desigur:
Ne duseserăm deja de cinci ori la film.
Carol şi-a amintit că fuseserăm obligaţi să intrăm în adăpost.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
