PASTILA DE LIMBĂ. „Am aplicat pentru” un „suport” „instrumental”

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Amendă uriașă: 45.000 de lei pentru un timișorean care a dat foc deșeurilor în spatele curții

Rafael Nadal s-a retras

Radu Paraschivescu explică:

Am mai vorbit la această rubrică despre foloasele şi ponoasele romglezei. Am disecat câteva calchieri după exprimări din engleză şi am arătat cât e de important - şi până la urmă de uşor - să păstrăm logica şi topica limbii române.

Dacă ţineţi minte, expresiile de care m-am ocupat anul trecut au fost „nu vrei să ştii” (în loc de „e mai bine să nu ştii”), „face sens” (în loc de „are sens”) şi „a fi fericit cu ceva” (în loc de „a fi mulţumit de ceva”). Cum însă romgleza e greu de dezbătut într-o singură pastilă, mi-am spus că n-ar fi rău să revin asupra subiectului. Cu atât mai mult cu cât acţiunea de cotropire a limbii române sub stindardul romglezei nu dă semne că s-ar încheia.

Deşi nu-i frumos să te autocitezi, fie-mi permis să reproduc un fragment de scrisoare de adio în romgleză dintr-o povestire pe care am scris-o cu peste un deceniu în urmă: „Stimate HRM, supozez că acknowledgementul acestor rânduri vă va confuza. Deşi market research-ul, tehnicile de merchandising, deployment-ul asset-urilor şi concedarea incentivelor cu endorsementul employer-ului sunt matter-uri foarte trendy, mă văd compelat să resignez din job-ul care mi-a fost asignat şi să vă sheruiesc vestea.”

Această păsărească fără fisuri e monedă curentă în numeroase companii - cu sau fără directori străini. Ea cuprinde multe alte cuvinte care au fost traduse lăutăreşte din engleză. Printre acestea se numără şi verbul cu prepoziţie „a aplica pentru”, un calc după englezescul „to apply for”.

„A aplica pentru” (cu varianta „a aplica la”) se străduieşte să facă vânt din limba română formulelor „a se înscrie”, „a-şi depune actele” sau „a-şi depune dosarul”. Ce-o fi în neregulă cu aceste variante doar vorbitorii asidui de romgleză ne pot spune.

Sigur, limba evoluează. Dar parcă n-ar fi rău ca măcar din când în când să deschidem un dicţionar. Dacă am face-o în cazul verbului „a aplica”, am vedea că sensurile lui sunt: „a pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa sau uni”, „a pune ceva în practică” sau „a raporta un principiu general la un caz concret”. Poţi să aplici un tratament, o corecţie, o măsură de urgenţă, un principiu sau o substanţă pe o suprafaţă oarecare. Dar nu poţi să aplici pentru un loc de muncă sau pentru fonduri europene.

Prin urmare, vă rog să evitaţi erorile din categoria „Anca a aplicat pentru un post de secretară” şi să spuneţi, într-o limbă română firească, „Anca şi-a depus dosarul (sau CV-ul) pentru un post de secretară”. La fel, feriţi-vă să spuneţi „Tinerii aplică pentru tot mai multe burse de studiu” şi optaţi pentru varianta „Tinerii se înscriu la tot mai multe burse de studiu”.

Situaţia e ceva mai delicată în cazul cuvântului „suport”, care a ajuns să fie perceput în limba română ca sinonim pentru „sprijin”. În mod normal, suportul este un obiect, nicidecum o atitudine sau o reacţie. Numai că substantivul în cauză a izbutit, nu se ştie cum, să-şi impună şi noul sens figurat în unele dicţionare. Dacă a ajuns să fie admis şi cu acest sens, evident că nu am dreptul să-l exilez din regatul vocabularului. Pot, în schimb, să recomand evitarea lui în anumite situaţii când substantivul „sprijin” sună mai bine.

Asta înseamnă că, în loc de „Există mulţi alcoolici în România, însă doar 50 de grupuri de suport”, aş spune „Există mulţi alcoolici în România, însă doar 50 de grupuri de sprijin”. La fel, în loc de „Avem nevoie de suportul spectatorilor”, aş spune „Avem nevoie de sprijinul spectatorilor”. În fine, în loc de „I-am oferit suport şi alinare”, aş spune „I-am oferit sprijin şi alinare”.

Dacă în exemplele de mai devreme a fost vorba de simple recomandări, în ce priveşte proasta întrebuinţare a lui „instrumental”, mă văd obligat la fermitate. După orice dicţionar al limbii române, „instrumental” înseamnă „care se execută cu ajutorul instrumentelor”. O piesă muzicală instrumentală este o piesă cântată fără solist vocal. Aşa stând lucrurile, vă invit să respingem împreună folosirea lui „instrumental” cu sensul de „indispensabil” sau „decisiv” (după englezescul „instrumental”), aşa cum am auzit recent într-un comentariu. E corect să spunem „Podolski a fost decisiv pentru obţinerea victoriei”, dar e aberant să spunem „Podolski a fost instrumental în obţinerea victoriei.”