PASTILA DE LIMBĂ. Agrement şi expertiză capătă noi înțelesuri. Le acceptă dicționarul?

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Amendă uriașă: 45.000 de lei pentru un timișorean care a dat foc deșeurilor în spatele curții

Rafael Nadal s-a retras

Radu Paraschivescu explică:

Când te declari împotriva excesului de calchieri, fără să respingi îmbogăţirea lexicului cu vocabule de origine engleză, există două tipuri de reacţii ostile: unii te fac comunist, alţii „grammar nazi”. Mă gândesc totuşi că e destul de greu să fii în acelaşi timp comunist şi nazist.

Am spus cu un alt prilej că „a calchia” înseamnă, lingvistic vorbind, „a forma cuvinte sau expresii noi, sau a îmbogăţi un cuvânt sau o expresie cu un sens nou cu ajutorul unui calc”. În ultimul deceniu, sita care cerne calchierile are ochiuri foarte mari, ceea ce înseamnă că destule cuvinte ale limbii române primesc sensuri la care nu ne-am fi gândit. Uneori dicţionarele preiau noile sensuri şi, în acest fel, le oficializează. Alteori, sensurile noi nu trec proba dicţionarului şi rămân în faza abaterii de la normă.

Am vorbit deja despre unele expresii calchiate aiurea, de genul „face sens” în loc de „are sens” sau „e fericit cu bicicleta lui” în loc de „e mulţumit de bicicleta lui”. Am amintit, de asemenea, de anumite cuvinte care încep să fie încărcate incorect cu sensuri până nu demult străine: „hazard” în loc de „pericol” (din englezescul „hazard”), „tribut” în loc de „omagiu” (din englezescul „tribute”) sau „audiţie” în loc de „probă” (din englezescul „audition”).

E momentul să ne referim şi la alte cuvinte. Acceptate de dicţionar sau, dimpotrivă, rămase - cel puţin deocamdată - pe dinafară.

Un cuvânt acceptat este „agrement” (din englezescul „agreement”) cu sensul de „înţelegere” sau „acord”. Iniţial, „agrement” a însemnat „petrecere plăcută a timpului”, „distracţie”, „plăcere”, „divertisment” sau „amuzament”. De aici, expresiile „spaţii de joacă şi de agrement” sau „călătorie de agrement”.

Dar iată că, de câtăva vreme, „agrement” s-a îmbogăţit şi cu sensuri de resort juridic sau chiar politico-diplomatic. În plan juridic, el a a ajuns să însemne „consimţământ” sau „aprobare”. În plan politico-diplomatic, prin „agrement” se înţelege „încuviinţare dată de un stat la numirea reprezentanţilor diplomatici ai altui stat”.

Prin urmare, un enunţ de genul „Am obţinut agrementul Inspectoratului cu mari eforturi” este, conform dicţionarului, corect. În ce mă priveşte, o să prefer în continuare varianta „Am obţinut aprobarea Inspectoratului cu mari eforturi”, dar asta e o opţiune personală şi nimic mai mult. Limba, nu-i aşa?, evoluează.

Lucrurile se schimbă în cazul confuziei care se face între cuvintele „expertiză” (din englezescul „expertise”, cu sensul de „abilitate, pricepere, deprindere, dibăcie” ) şi „experienţă”. Pentru unii vorbitori, cele două cuvinte, „expertiză” şi „experienţă”, sunt interşanjabile, adică se pot înlocui unul pe celălalt. Iar asta nu mai e în regulă.

Dicţionarul face lumină, dacă se întâmplă să-l deschidem. Prin „expertiză” se înţelege o „cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situaţie sau la o problemă”. Tot expertiză se numeşte şi „raportul întocmit de expert asupra cercetărilor făcute”. Cea mai cunoscută formă de expertiză este expertiza medicală, care are la rândul ei două sensuri: 1. „stabilirea capacităţii de efort pe care o are o persoană sănătoasă sau bolnavă în condiţiile solicitărilor fizice şi psihice ale anumitor profesii”; 2. „consultaţie sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, omor etc”. Prin urmare, expertiza nu are, cel puţin deocamdată, nicio legătură cu priceperea sau îndemânarea.

„Experienţa”, în schimb, este „totalitatea cunoştinţelor pe care oamenii le dobândesc în mod nemijlocit despre realitatea înconjurătoare”. Ştiu, definiţia miroase a limbă de lemn. Aşa este, miroase puternic, dar sensul cuvântului e cel dat de dicţionar, nu cel pe care i-l atribuim noi în pripă.

În aceste condiţii, enunţul „Mihai are o expertiză de cincisprezece ani în domeniul ingineriei civile” este fundamental greşit. Varianta corectă este, desigur, „Mihai are o experienţă de cincisprezece ani în domeniul ingineriei civile”. La fel, este incorect să spunem „Laura îşi va pune toată expertiza în slujba comunităţii”. Varianta corectă este „Laura îşi va pune toată experienţa în slujba comunităţii”.